ICCJ. Decizia nr. 3395/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3395/2011
Dosar nr. 1444/44/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC S.I. SRL Galaţi, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi prin Autoritatea Naţională a Vămilor, suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală din data de 27 octombrie 2010 şi a deciziei de impunere din 28 octombrie 2010 încheiată de Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor administrative menţionate, în cauză fiind formulată şi plângerea prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 256/F din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S.I. SRL Galaţi în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi prin Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, având ca obiect suspendare executare act administrativ şi a dispus suspendarea executării atât a raportului de inspecţie fiscală din 27 octombrie 2010 al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, cât şi a deciziei de impunere fiscală din 28 octombrie 2010 emisă de aceeaşi autoritate, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă,că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin plângerea formulată reclamanta a invocat o serie de aspecte de nelegalitate a actelor administrative ce necesită verificări din partea instanţei şi care constituie fără dubiu un caz bine justificat, iar în ceea ce priveşte prejudiciul pe care l-ar suferi reclamanta, blocarea conturilor acesteia, în actualul context socio-economic poate afecta grav activitatea, punându-i în pericol chiar existenţa ca persoană juridică.
3. Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute în mod expres de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Detaliind, arată că actele fiscale au fost emise în baza art. 175 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2009 şi art. 20616 pct. 78 alin. (2) şi (4) din HG nr. 44/2004, ca urmare a constatării faptului că intimata a utilizat uleiul importat în regim de exceptare de la plata accizelor, pentru încălzire sau pentru schimburi de ulei ale utilajelor.
Şi iminenţa prejudiciului a fost contestată, recurenta afirmând că nu a întocmit dosar de executare pe seama intimatei şi, în orice caz, aceasta ar putea beneficia de prevederile art. 148 alin. (6) şi (7) din OG nr. 92/2003, obţinând suspendarea executării silite în procedura de poprire.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., văzând şi că intimata nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata–reclamantă SC S.I. SRL Galaţi a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 28 octombrie 2010 precum şi a raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii acesteia încheiat la data de 27 octombrie 2010 de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, invocând, în drept dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 C. proCod Fiscal
Prin actul administrativ fiscal indicat, s-au stabilit în sarcina societăţii comerciale obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 546.624 RON, reprezentând accize şi accesorii care au fost contestate pe cale administrativă.
Prima instanţă, pe baza argumentelor expuse rezumativ la pct. I.2 din decizie a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de lege pentru acordarea suspendării.
Această concluzie nu este împărtăşită şi de instanţa de recurs, care reţine că nu s-a făcut dovada „cazului bine justificat” şi, deci, că recursul este fondat.
Potrivit definiţiei legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se circumscriu cazului bine justificat „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În această materie, doctrina şi jurisprudenţa au relevat că judecătorul nu poate face decât o analiză sumară a aparenţei dreptului pe baza susţinerilor părţilor, fără a putea tranşa chestiuni care ţin de legalitatea actului administrativ fiscal. Or, toate aspectele invocate la prima instanţă de către reclamantă în privinţa modului în care organul vamal a procedat la verificarea utilizării finale a produselor energetice importate şi la considerentele care au determinat calcularea accizelor pentru cantitatea de 211.900 kg ulei de bază OB 300, sunt probleme de fond care nu pot fi lămurite în acest cadru procesual şi doar la o simplă „pipăire”.
În această privinţă, unicul argument al primei instanţe s-a fondat pe împrejurarea că intimata-reclamantă a formulat plângere administrativă însă acest fapt nu este apt prin el însuşi să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură orice act administrativ.
În plus, principala apărare a societăţii comerciale este combătută chiar în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală, arătându-se că aceasta nu se poate exonera de răspundere invocând vânzarea produsului importat câtă vreme art. 1754 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct. 513 din HG nr. 44/2004 o obligă să se asigure că şi clienţii produsului energetic sunt înregistraţi la autoritatea fiscală teritorială cu declaraţie pe propria răspundere privind scopul achiziţionării acestuia.
Or, nici măcar formal, intimata-reclamantă nu a combătut argumentaţia organului vamal menţinându-se pe poziţia exprimată în timpul controlului fiscal.
Conchizând, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, nu au fost identificate elemente care să antreneze o „îndoială serioasă” în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal.
În raport de această constatare, analiza condiţiei „pagubei iminente” a devenit de prisos, câtă vreme legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii.
Ca atare, chiar şi în situaţia în care Înalta Curte ar considera justificate susţinerile intimatei din cererea de chemare în judecată în dovedirea condiţiei definite de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, totuşi suspendarea executării actului administrativ fiscal nu ar putea fi acordată.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul de faţă, modificându-se sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi împotriva sentinţei nr. 256/F din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3396/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
