ICCJ. Decizia nr. 3408/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3408/2011
Dosar nr. 2673/2/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi N.E.E. - Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, solicitând obligarea pârâtului să analizeze/avizeze cererea privind redobândirea cetăţeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române în termen de maximum 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române, respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maximum 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligaţi pârâţii în solidar la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în data de 18 noiembrie 2009 s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei Române la Chişinău, însă nu a primit nici un răspuns.
Prin sentinţa nr. 3263 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, respingând acţiunea formulată împotriva acestui pârât şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi N.E.E. - Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, obligând pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să procedeze la analiza cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind comunicarea ordinului de redobândire ca prematur formulat şi capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei Române la Chişinău la data de 18 noiembrie 2009, în temeiul Legii nr. 21/1991, solicitând redobândirea cetăţeniei române, iar la până la data închiderii dezbaterilor, în cauză, pârâta nu a soluţionat cererea reclamantului, fiind depăşit termenul de 5 luni de la data înregistrării cererii, stabilit prin art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991.
Referitor la capătul de cerere privind comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române şi de programare pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maximum 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române,instanţa de fond a constatat că este prematur formulat, întrucât reclamantul se află în stadiul în care a fost programat la Comisie în vederea analizei dosarului său.
Cu privire la solicitarea reclamantului de acordarea daunelor morale, prima instanţă, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu, a apreciat că admiterea acţiunii, reprezenta o reparaţie echitabilă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului-intimat.
In susţinerea recursului, pârâta a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat instituţia pârâtă să analizeze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pe motiv că nu prezintă relevanţă data înregistrării cererii la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează.
Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 1/P din 10 ianuarie 2011 prin care a fost aprobată cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost emis ordinul sus menţionat, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române fiind aprobată.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
In cauză, recursul promovat de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
In consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 3263 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 34/2011. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3419/2011. Contencios → |
---|