ICCJ. Decizia nr. 34/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 34/2011
Dosar nr. 357/62/2010
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ, reclamantul P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate că beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, în cuantum de 80.232 lei, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 şi să fie obligaţi pârâţii la asigurarea fondurilor necesare şi plata sumei respective, actualizată cu indicele de inflaţie aferent perioadei cuprinse între data scadenţei şi data introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi a dobânzii legale de referinţă.
Cauza a fost înregistrată iniţial la Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind scoasă de pe rol şi înaintată secţiei civile – complet specializat în soluţionarea cauzelor de asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 868/M din 13 mai 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Braşov, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, secţia civilă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul s-a raportat la dispoziţiile art. 155 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000, la obiectul acţiunii, reţinând totodată că drepturile băneşti pretinse de reclamant se acordau la pensionarea sa, în virtutea raporturilor de serviciu ce încetau prin pensionare şi nicidecum în virtutea calităţii de pensionar a reclamantului, pentru a atrage competenţa instanţei specializate în soluţionarea litigiilor privind asigurările sociale.
Faţă de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 80/1995, s-a apreciat că reclamantul face parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special şi s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 13 alin. (1) din OUG nr. 30/2007, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, reţinându-se că reclamantul formulează pretenţii împotriva unor autorităţi publice centrale şi că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 164/F din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale proprii, invocată în cauză de către pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei" al Judeţului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea a reţinut că drepturile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria drepturilor de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000 şi, respectiv Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, acest drept la ajutorul stabilit în raport cu solda lunară brută fiind plătit de angajator şi fiind prevăzut de art. 31 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar.
Curtea de Apel a apreciat, faţă de dispoziţiile art. 17 alin. (1) din OG nr. 30/2007 şi ale Legii nr. 80/1995, că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public.
Activitatea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei" al judeţului Braşov este reglementată de HG nr. 1490/2004 şi OG nr. 88/2001, care nu cuprind dispoziţii derogatorii de la cele generale privind statutul cadrelor militare încadrate în funcţie la acest inspectorat.
Curtea de Apel a constatat că dispoziţiile Legii nr. 80/1995 nu atrag vreo competenţă a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor privind drepturile băneşti ale cadrelor militare, ci competenţa tribunalului în complet specializat conflicte de muncă.
De asemenea, a arătat Curtea, şi în situaţia în care competentă să soluţioneze cauza ar fi instanţa de contencios administrativ, raportat la instituţia care calculează şi achită drepturile băneşti solicitate de reclamant, respectiv Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei" al judeţului Braşov, faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă ar reveni tot Tribunalului Braşov.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că în cauză există conflict de competenţă, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 20 C. proc. civ.
Analizând conflictul de competenţă se reţine că reclamantul a solicitat, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, astfel cum a fost modificată, plata unui ajutor egal cu 20 de solde lunare brute în sumă de 66,860 lei, respectiv 2 solde lunare brute neimpozabile, în sumă de 13.372 lei, la momentul trecerii în rezervă.
Aceste drepturi solicitate de reclamant sunt prevăzute de legiuitor la momentul trecerii în rezervă, deci la data schimbării poziţiei de activitate, decurgând din calitatea de pensionar a persoanei în cauză, începând cu 25 martie 2008, conform Deciziei nr. 155389 din 3 iulie 2009.
Prin urmare, drepturile solicitate de reclamant se încadrează în categoria drepturilor de asigurări sociale.
În raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2001(r1), privind pensiile militare de stat (în vigoare la momentul sesizării instanţei), în ceea ce priveşte aceste drepturi cu referire la categoria cadrelor militare în care se încadrează şi reclamantul, sunt aplicabile principiile generale prevăzute de Legea nr. 19/2000, privind sistemul juridic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (de asemenea, în vigoare la momentul sesizării instanţei).
Potrivit art. 155 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000, menţionată anterior, tribunalele, prin secţiile sau completele specializate pentru asigurări sociale, judecă modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revine Tribunalului Braşov, conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Ţara Bârsei" al Judeţului Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3399/2011. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3408/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
