ICCJ. Decizia nr. 3398/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3398/2011
Dosar nr.1399/54/2010
Şedinţa publică din 10 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, a solicitat anularea Deciziei nr. 491 din 18 septembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, până la pronunţarea unei sentinţe definitive pe latură penală şi obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamat, împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Craiova.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a solicitat respingerea acţiunii, arătând că au fost sesizate organele de cercetare penală în privinţa faptelor săvârşite de reclamant, astfel că în speţă, prioritatea de soluţionare o au organele de cercetare penală.
Prin sentinţa nr. 447 din 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Administraţia Finanţelor Publice Craiova, a anulat Decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 491 din 18 septembrie 2009, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 29576 din 31 martie 2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Craiova, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că cercetările penale au fost finalizate prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 20 septembrie 2010, prin neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul C.M., astfel că motivul ce a justificat şi determinat suspendarea dispusă, a încetat.
Concluzionând, instanţa de fond a apreciat că este irelevantă, din perspectiva prevederilor art. 214 alin. (3) din OG nr. 92/2003, împrejurarea că urmează să fie formulată o plângere de către organul de fiscal la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond de admitere a acţiunii este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât soluţia dată prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nu este definitivă, fiind apreciată, în mod greşit, ca irelevantă plângerea pârâtei împotriva acestei rezoluţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:
Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că prin sentinţa penală nr. 234 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a respins în mod definitiv, plângerea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva intimatului C.M.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost pronunţată sentinţa mai sus menţionată, iar procedura de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantul C.M. trebuie reluată, neexistând vreun temei legal în baza căruia să se justifice, în continuare, măsura suspendării.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
In cauză, recursul promovat de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere soluţia de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
In consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva sentinţei nr. 447 din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3399/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
