ICCJ. Decizia nr. 3361/2011. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3361/2011
Dosar nr. 6517/2/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4079 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia tardivităţii şi în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC E.F.M. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca tardivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta SC E.F.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. anularea deciziei C.N.A. din 09 decembrie 2009 şi deciziei C.N.A. din 14 ianuarie 2010 şi suspendarea aplicării deciziei de sancţiune a C.N.A. din 09 decembrie 2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În subsidiar, reclamanta a solicitat să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii cu aceea a somaţiei.
La 10 septembrie 2010, pârâtul a depus întâmpinare invocând excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a constatat că cererea introductivă este tardivă, deoarece Legea audiovizualului nr. 504/2002 stabileşte prin art. 93, cu privire la deciziile de sancţionare emise de Consiliu, un regim derogatoriu de la dispoziţiile Legii contenciosului nr. 554/2004.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, ,,(1) Sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de A.N.A.R.C., care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop.
(2) Deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării.
(3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.
(4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu.
În privinţa excepţiei tardivităţii cererii, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 93 arătate mai sus au caracter special şi se aplică cu prioritate.
În consecinţă, a constatat că reclamanta ar fi putut ataca Decizia de sancţionare în termen de 15 zile, calculat de la 10 decembrie 2009, data comunicării deciziei de sancţionare prin fax.
Cum prezenta cerere a fost introdusă după termenul de 15 zile, în baza art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Curtea a admis excepţia tardivităţii.
Împotriva sentinţei civile nr. 4079 din data de 22 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC E.M. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecinţa, în principal, a schimbării hotărârii atacate în sensul înlăturării tardivităţii depunerii acţiunii şi pe fond a anulării din 9 decembrie 2009 şi a deciziei din 14 ianuarie 2010 emise de C.N.A., şi, în subsidiar, a dispunerii înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea somaţiei.
Reclamanta a învederat, prin motivele cererii de recurs, că dispoziţia legală conţinută de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu este imperativă ci dispozitivă, astfel că în speţă nu poate fi incident principiul ”specialia generalibus derogant” reţinut de instanţa de fond pentru fundamentarea soluţiei contestate. Împotriva deciziilor de sancţionare emise de C.N.A. petenţii pot depune contestaţie direct la instanţă fără a formula plângere prealabilă, fără a fi exclus ca petenţii să formuleze anterior promovării acţiunii plângere prealabilă conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De aceea, s-a solicitat a se observa că reclamanta a promovat corect atât contestaţia împotriva deciziei C.N.A. din 9 decembrie 2009 cât şi acţiunea prin care a solicitat anularea acesteia şi a deciziei C.N.A. din 14 ianuarie 2010 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă, astfel încât instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 93 din Legea nr. 504/2002.
Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că a făcut toate diligenţele pentru a se conforma atât prevederilor art. 261 din Legea audiovizualului cât şi a celor din Decizia nr. 853/2009, respectiv a făcut toate diligenţele pentru a reflecta campania electorală în mod echitabil, echilibrat şi imparţial, facilitând exprimarea pluralistă a curentelor de opinie.
În cauză a depus întâmpinare intimatul C.N.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia din data de 9 decembrie 2009 a C.N.A. reclamanta SC E.F.M. SRL a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 12.500 RON pentru încălcarea prevederilor art. 261 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 6 alin. (1) din Decizia nr. 853/2009 privind regulile de desfăşurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României. Decizia sus menţionată a fost comunicată recurentei reclamante la data de 14 decembrie 2009, iar acţiunea în contencios administrativ a fost formulată la data de 17 iulie 2010.
Potrivit prevederilor art. 93 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de A.N.A.R.C., care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării. (3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. (4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu”.
În mod evident, în condiţiile în care procedura de atacare la instanţă a actelor administrative emise în condiţiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului este reglementată de legea specială, aplicabilitatea acesteia are prioritate faţă de legea generală a contenciosului administrativ, astfel că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, ci acţiunea în contencios administrativ trebuia formulată de reclamantă în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei din data de 9 decembrie 2009 a C.N.A. Sensul textului art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu poate fi acela pretins de recurentă, anume dispozitiv, fiind evident că acesta are o natură imperativă, atâta vreme cât se prevede expres că atacarea actelor emise în condiţiile alin. (1) - cum este cazul în speţă – poate avea loc ”în termen de 15 zile de la comunicare”.
În aceste condiţii, se reţine că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei SC E.F.M. SRL ca tardiv introdusă, în condiţiile în care s-a probat în litigiu că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de această parte mult peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.
Prin urmare, cum nu se mai impune analizarea motivelor de recurs privitoare la fondul procesului, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC E.F.M. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4079 din data de 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de SC E.F.M. SRL împotriva sentinţei nr. 4079 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3356/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3363/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
