ICCJ. Decizia nr. 3614/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Ministrul Muncii anularea Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 și reîncadrarea în funcția de inspector șef adjunct al I.T.M. Bacău, precum și obligarea pârâților în solidar, la plata sumei de 100.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 343 din 25 mai 2005 a fost numit în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, iar prin Ordinul nr. 416 din 23 aprilie 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a dispus eliberarea din funcția publică respectivă, în temeiul dispoziției art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 coroborat cu art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, la data expirării termenului de preaviz - 25 mai 2009.
Reclamantul a precizat că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile și interesele legitime, în condițiile în care Ordinul nr. 416 din 23 aprilie 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale și ulterior a fost abrogată.
La termenul de judecată din 11 februarie 2011, reclamantul a formulat precizări la acțiune, declarând că înțelege să renunțe la judecata capetelor de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri precum și suspendarea executării actului administrativ, solicitând ca instanța să se pronunțe numai asupra capetelor de cerere privind anularea Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 și reintegrarea sa în funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău.
2. întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de inexistența unui raport juridic între părți, care să dea naștere la obligații în sarcina sa, iar obligația de a plăti drepturile bănești în discuție decurg dintr-un raport de muncă în care Ministerul Finanțelor Publice nu este parte.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prevăzută imperativ de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a invocat excepția tardivității acțiunii, pentru nerespectarea termenului de un an prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, care este un termen de decădere.
In ceea ce privește anularea ordinului și solicitarea de acordare de daune, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2011 s-a formulat cerere de intervenție accesorie din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, cerere admisă în principiu în temeiul dispozițiilor art. 52 C. proc. civ.
In motivare, s-a arătat că este greșită susținerea reclamantului, în sensul că O.U.G. nr. 37/2009 este unicul fundament legal al ordinului contestat, din preambulul actului rezultând și alte temeiuri, respectiv Legea nr. 188/1999, republicată, Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, H.G. nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii.
Intervenientul a mai arătat că Ordinul nr. 416 din 23 aprilie 2009 nu a fost contestat, deși reclamantul avea această posibilitate, optând, în schimb pentru trecerea pe un post de execuție.
De asemenea, reclamantul nu a precizat nimic despre perioada în care a ocupat funcția de director coordonator adjunct, începând cu data de 25 mai 2009, în care a beneficiat de toate drepturile pe care legea le conferă unui post de conducere.
La termenul de judecată din data de 11 februarie 2010, față de declarația expresă a reclamantului de renunțare la soluționarea cererii de suspendare a Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 și pe cale de consecință, nu înțelege să achite taxa de timbru, instanța a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, referitor la anularea cererii ca netimbrată.
Totodată, a reținut și declarația de renunțare a reclamantului, prezent în instanță, exprimată prin avocat, în ceea ce privește cererea de acordare despăgubiri, iar în baza principiul disponibilității nu a mai reținut spre analiză acest petit și implicit apărările pârâților pe acest aspect, al daunelor materiale și morale.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Guvernul României, instanța a unit acesta excepție cu fondul.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 28 din data de 11 februarie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive;
A admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și intervenientul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău și a dispus anularea Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută, de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău;
Totodată, a anulat cererea de suspendare ca netimbrată și a respins cererea de intervenție formulată de I.T.M. Bacău.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut ca urmare a desființării funcției publice de publice de comisar șef secție, cu eludarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și în temeiul dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale.
Excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii au fost respinse, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, partea nefiind ținută să îndeplinească procedura prealabilă, iar, față de dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și data promovării acțiunii, respectiv 5 noiembrie 2010, acțiunea a fost formulată în termenul legal.
Curtea a reținut că pârâții Guvernul României, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere obiectul acțiunii și temeiul juridic al acestuia, precum și faptul că instituția emitentă a actului contestat este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041C. proc. civ.
Recurentul a criticat hotărârea, arătând că instanța de fond a respins în mod eronat excepția lipsei procedurii prealabile, deși obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009.
Pe fond, a criticat hotărârea pentru aplicarea greșită a legii, în sensul că Ordinul nr. 416 din 23 aprilie 2009 a fost legal și valabil emis, în condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 era în vigoare la momentul respectiv, iar Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.
Prin urmare nu există culpa autorității publice în emiterea ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009, iar pentru a se putea dispune reintegrarea reclamantului acesta trebuia să conteste Ordinul MMFPS nr. 416 din 23 aprilie 2009 privind desființarea funcției publice de conducere de inspector șef și încetarea raporturilor sale de serviciu.
Mai mult, instanța a trecut cu vederea și faptul că reclamantul a ocupat funcția de director coordonator adjunct, începând cu data de 25 mai 2009, perioadă în care a beneficiat de toate drepturile aferente funcției de conducere.
Intimatul-reclamant B.I. a formulat întâmpinare în cauză prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.
Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cererea de chemare în judecată pentru anularea ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în baza O.U.G. nr. 37/2009 a fost formulată de reclamantul B.I. la data 05 noiembrie 2010 și s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea contestării în justiție a actelor administrative întocmite în aplicarea unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță a guvernului declarată neconstituțională.
Conform prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicată în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă , în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
In cauză, se reține că, decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care Curtea Constituțională a constatat că este neconstituțională legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
In raport de această dată, se constată că acțiunea înregistrată la 05 noiembrie 2010 a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut expres de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității.
Este nefondată și critica cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de dispozițiilor art. 7 alin. (5) din același act normativ, potrivit cu care, "în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, (...) nu este obligatorie plângerea prealabilă."
Pe fondul cauzei, înalta Curte reține că, deși susținerile intimatului-reclamant în ceea ce privește nelegalitatea Ordinului nr. 416 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sunt principial corecte, în sensul că dispozițiile legale ce au stat la baza emiterii acestui ordin - respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 - au fost declarate, ulterior, neconstituționale, astfel că s-ar impune anularea actului atacat și reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, cauza de față prezintă însă o anumită particularitate.
Din actele dosarului, rezultă că intimatul-reclamant și-a exercitat dreptul de opțiune în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (5) din Statut, pentru funcția publică de execuție vacantă de inspector clasa 2, grad profesional superior la Corp Central Relații de Muncă, în raport de dispozițiile art. 99 alin. (6), (7), ulterior fiind emis Ordinul nr. 776 din 22 mai 2009.
Din situația de fapt prezentată de recurentul-pârât și necontestată de intimatul reclamant, rezultă că, începând cu data de 25 mai 2009 acesta a fost numit în funcția de director coordonator adjunct, prin ordin al ministrului, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, după ce, în aplicarea aceleiași ordonanțe de urgență, fusese trecut din funcția de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău într-o funcție de execuție.
Temeinicia acțiunii în contencios administrativ se apreciază inclusiv prin prisma interesului pe care îl justifică persoana reclamantă în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înțelege "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat", întrucât, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
înalta Curte reține că atât dreptul cât și interesul urmărite de reclamant prin promovarea acțiunii sunt lipsite de caracter legitim, câtă vreme reclamantul a desfășurat practic aceeași activitate ocupând o funcție de conducere, cea de director coordonator, echivalentă celei de inspector șef adjunct.
In raport de aceste circumstanțe, înalta Curte apreciază că intimatul reclamant nu a făcut dovada că ar fi fost prejudiciat în drepturile și interesele sale legitime, ci, dimpotrivă, acesta a beneficiat de continuitate în funcția de conducere.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul formulat și a modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea formulată de către reclamantul B.I., ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3424/2011. Contencios → |
|---|
