ICCJ. Decizia nr. 3673/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 163/ F din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârât.
Prin aceeași sentință, a admis excepția tardivității invocată de pârât, și, în consecință, a respins ca tardiv formulată acțiunea formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca obiect obligarea pârâtului la daune materiale în sumă de 700.000 lei și la daune morale în sumă de 800.000 lei, ca urmare a refuzului acestuia privind soluționarea cererii reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul nu a depus la dosar copia scrisorii adresate Președintelui României, despre care se face vorbire în adresa nr. DPO2/23873 din 7 noiembrie 2002, și cu privire la care a arătat că nu a primit niciun răspuns, în actele depuse la dosar făcându-se referire la memorii adresate Guvernului României, altor instituții locale, la care instituția pârâtă a răspuns, însă nu s-a identificat vreun răspuns la o cerere înaintată de către Președintele României.
S-a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a făcut referire doar la o cerere adresată Președintelui României, despre existența și conținutul căreia ni se cunoaște însă nimic, și a invocat lipsa unui răspuns din partea instituției pârâte, unde Președintele României trimisese respectiva cerere.
în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță a reținut că la dosar există dovada că memoriul, care nu este cunoscut în materialitatea sa, a fost înaintat ministerului pârât, între reclamant și pârât luând astfel naștere un raport juridic procesual, astfel că pârâtul are calitate procesuală în cauză.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile, prima instanță a reținut că întrucât reclamantul a invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, prin natura obiectului său, acțiunea reclamantului nu necesită, în vederea admisibilității, parcurgerea unei proceduri prealabile.
în ceea ce privește tardivitatea formulării acțiunii, prima instanță a constatat că, raportat la datele memoriilor adresate instituției pârâte, la lipsa unei corelări între acestea și instituțiile cărora le-au fost adresate diverse memorii, precum și la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, s-a depășit termenul prevăzut de acest text de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.A.
Prin cererea de recurs s-a arătat, în sinteză, că soluția Curții de Apel Brașov, este dovada imixtiunii politicului - prin ministrul justiției - în justiție, că prin respingerea acțiunii ca fiind tardivă îi încalcă recurentului-reclamant drepturile recunoscute de Constituția României și de legile țării.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Observând că prin cererea de recurs nu sunt aduse critici concrete sentinței atacate și examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, reține că recursul este nefondat.
Conform art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:
Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
Raportându-se la probatoriul administrat în mod just judecătorul fondului a stabilit că acțiunea, prin care s-a cerut obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la plata de daune materiale și morale, a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, respectiv cu încălcarea art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care un memoriu adresat Președinției României în anul 2001 a fost redirecționat spre rezolvare autorității competente, iar răspunsul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale este cuprins în adresa nr. 2108 din 12 mai 2008 (fila 30 dosar fond).
Cum cu ocazia exercitării căii extraordinare de atac a recursului nu sunt aduse elemente de natură a combate constatările instanței de fond, iar din verificarea actelor dosarului rezultă că este corectă și legală evaluarea acțiunii formulate.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3669/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3674/2011. Contencios → |
|---|
