ICCJ. Decizia nr. 3712/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Procedura în primă instanță.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei de 713,81 lei înregistrată în baza contractului de exploatare al potențialului piscicol nr. 85/1999, debit preluat de la C.N.A.F.P., conform evidenței contabile de la 10 aprilie 2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între pârâtă și Compania Națională Apele Române - Direcția Apelor Jiu Craiova s-a încheiat, la 27 decembrie 1999, Contractul abonament privind prestarea serviciului de asigurare a folosirii potențialului piscicol pentru pescuit industrial în fluviul Dunărea, iar, în urma adoptării O.U.G. nr. 23/2008, reclamanta s-a subrogat, în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol în contractul menționat.
La termenul din data de 23 februarie 2010 a fost introdus în cauză, în calitate de reclamantă, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ca urmare a cererii Agenției Domeniilor Statului care, a precizat că potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, protecția, conservarea și exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.
Pârâta SC A. SRL a formulat întâmpinare la data de 19 februarie 2010 prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune cu privire la suma de 713,81 lei reprezentând debit preluat de la C.N.A.F.P., arătând că a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani.
2. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 3585 din data de 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca prescrisă acțiune formulată de către reclamantele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și Agenția Domeniilor Statului.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume în cuantum de 713,81 lei înregistrată în contabilitatea Companiei Naționale Apele Române în baza contractului de exploatare a potențialului piscicol nr. 85/1999, debit pe care l-a preluat conform evidenței din 10 aprilie 2008, ce figurează în evidențele contabile cu data de 31 decembrie 2005, condiții în care în cauză a fost depășit termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
3. Calea de atac exercitată în cauză.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului recurenta-reclamantă face expunerea cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei SC A. SRL la plata sumei de 713,81 lei înregistrată în baza contractului de exploatare al potențialului piscicol nr. 85/1999, debit preluat de la C.N.A.F.P., conform evidentei contabile de la 10 aprilie 2008 arătând că banii pe care îi datorează pârâta se fac venit la bugetul de stat, iar instituțiile statului pentru a evita cauzarea unu prejudiciu au demarat procedura concilierii directe cu pârâta cu intenția de a stinge prejudiciul pe cale amiabila și că A.N.P.A. este în plin drept de a se reprezenta în litigiile existente pe rolul instanțelor de judecată fără a se aduce în concret critici soluției prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurentă dar și sub toate aspectele în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Recurenta-reclamantă a chemat în judecată intimata-pârâtă pentru plata sumei de 713,81 lei reprezentând debit preluat de la C.N.A.F.P. conform evidenței contabile din 10 aprilie 2008.
Soluția primei instanței de fond, de respingere, a acțiunii, ca prescrisă, este legală în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate, respectiv art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani.
Prescripția extinctivă este un mijloc de stingere a dreptului material la acțiune având ca obiect patrimonial prin neexercitarea acelui drept în termenul stabilit de lege.
Această instituție juridică asigură stabilitatea și certitudinea raporturilor juridice prin stingerea drepturilor la acțiune care nu au fost exercitate în cadrul unor termene considerate de legiuitor ca îndestulătoare.
Pornind de la data concilierii directe de altfel, contestată de către debitor, termenul de prescripție de 3 ani a fost depășit iar recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu a invocat un alt moment de la care s-ar fi născut dreptul său la acțiune, indiferent de modificările legislative care au intervenit în administrarea fondului piscicol.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a respins recursul de față, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3709/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3708/2011. Contencios → |
|---|
