ICCJ. Decizia nr. 3699/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul cererii deduse judecății.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta J.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69552 din 23 aprilie 2009, emis de către pârâtă, prin care s-a desființat postul deținut de reclamantă, de director executiv adjunct economic, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului menționat, precum și acordarea de daune materiale în sumă de 6.837 lei pentru perioada 25 mai 2009 - 31 martie 2010 și în continuare 518 lei lunar, până la egalizarea salariului.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, anterior emiterii Ordinului nr. 69552 din 23 aprilie 2009, a ocupat funcția publică de conducere de director executiv adjunct economic, fiind numită prin Ordinul nr. 1515 din 01 decembrie 2000 al Ministrului Agriculturii.
A susținut reclamanta că, întrucât O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul contestat, și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, se impune reîncadrarea reclamantei în funcția publică de conducere anterior deținută, sens în care aceasta a înaintat o cerere către pârâtă în data de 12 februarie 2010.
2. întâmpinarea formulată în cauză.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a invocat excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, față de data emiterii ordinului contestat, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
3. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 140 din data de 19 octombrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta J.Z. și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 69552 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă, reîncadrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 6.837 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, aferente perioadei 25 mai 2009 - 31 martie 2010 și a sumei de 518 lei lunar, până la egalizarea salariului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că actul administrativ contestat a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, și, evocând considerentele Deciziilor Curții Constituționale, nr. 1257/2009 și nr. 1629/2009, precum și ale Deciziei nr. 414/2010, a arătat că ordinul ce face obiectul prezentei cauze este nelegal în condițiile pierderii legitimității actului normativ în baza căruia a fost emis.
Instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității, respectiv prescripției dreptului reclamantei la acțiune cu motivarea că temeiul promovării prezentei acțiuni îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004, pentru a cărei exercitare nu este obligatorie urmarea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (4) din același act normativ, acțiunea fiind, pe de altă parte, formulată în termenul de 1 an prevăzut de dispoziția legală indicată.
4. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Argumentele recurentului s-au subsumat, în esență, următoarelor considerente principale:
1. Ordinul contestat a fost legal emis, în executarea unor dispoziții normative obligatorii și în vigoare la momentul emiterii sale;
2. instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii, în condițiile în care deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor și nu pot retroactiva.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
1. Argumente de drept și de fapt relevante.
Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 69552 din 23 aprilie 2009 emis de către pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin care în temeiul dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice reclamantei îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică, cu acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.
Așa cum a constatat și instanța de fond, actul contestat, emis, în esență, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.
Orice act administrativ adoptat în baza acestei Ordonanțe este afectat de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect a fost anulat de către instanța de fond.
Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, înalta Curte, constată că intimata deținea, în baza Ordinul nr. 1515 din 01 decembrie 2000 al Ministrului Agriculturii, funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, funcție pe care a pierdut-o în urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
în lumina considerentelor deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale, care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare, cu acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care aceasta ar fi trebuit să beneficieze în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit, apare justă și legală.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., înalta Curte, a respins recursul declarat în cauză ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3704/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3698/2011. Contencios → |
|---|
