ICCJ. Decizia nr. 3709/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de către reclamantul A.G.M. privind sesizarea Tribunalului Iași în vederea soluționării excepției de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 80554 din 09 decembrie 2008.
în motivarea acestei hotărâri, Curtea, a reținut că actul față de care s-a invocat excepția de nelegalitate nu reprezintă un act administrativ, ci un act administrativ fiscal în sensul art. 41 C. proc. fisc., fiind supus unei proceduri speciale de contestare, în condițiile O.G. nr. 92/2003.
Prima instanță a mai arătat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție, și ca de acest act administrativ să depindă soluționarea cauzei pe fond.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A.G.M.
Examinând înscrisurile dosarului în raport de dispozițiile legale incidente, înalta Curte, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul."
Or, obiectul prezentului recurs îl formează tocmai încheierea de respingere a sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, încheiere care, potrivit dispozițiilor sus-citate, nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai odată cu fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) teza III din Legea nr. 554/2004, înalta Curte, a respins recursul ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3712/2011. Contencios → |
|---|
