ICCJ. Decizia nr. 3872/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 267/CA din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții P.G. și Ț.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași, prin care au solicitat anularea Deciziei nr. 103 din 27 aprilie 2010 emisă de pârâtă și admiterea contestației formulate împotriva procesului verbal de inspecție din 15 martie 2010.
2. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
2.1. Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Costești nr. 21 din 31 martie 2008 s-a aprobat alocarea sumei de 34.000 RON pentru achiziția directă a cantității de 600 m.c. refuz de ciur și pentru executarea unor reparații la drumurile sătești menționate în hotărâre, scop în care s-a încheiat între Consiliul Local al comunei Costești și SC P.I. SRL contractul de prestări servicii nr. 237/2008, care are ca obiect, conform art. 3 "pietruire drumuri comunale prin achiziționarea următoarelor cantități de produse balastiere: "a) (_) m.c. de piatră refuz de ciur", fără a fi precizată cantitatea.
La art. 4, din contract, se prevede că valoarea contractului este în sumă de 34.000 RON, iar întreaga valoare a contractului a fost achitată în baza a 2 facturi emise de SC P.I. SRL, fără ca lucrările să fie executate.
2.2. Instanța de fond a constatat că nu există documente legale (avize de însoțire a mărfii, procese-verbale de recepție, situații de lucrări) care să ateste realitatea livrării celor 681 m.c. refuz de ciur și împrăștierea acestei cantități pe drumurile comunale și, prin urmare, suma a fost achitată fără să existe dovezi că lucrările de reparații curente la drumurile sătești, prevăzute în Hotărârea nr. 21 din 31 martie 2008, au fost executate și că de fapt cantitatea de 681 m.c. refuz de ciur a fost livrată de SC P.I. SRL Tg. Frumos.
2.3. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că obiectul recepției îl reprezintă "pietruire drumuri comunale conform contract nr. 237/2008", fără a se preciza clar lucrările executate, la ce drumuri comunale s-au executat (cu atât mai mult cu cât nici contractul nu prevedea acest fapt) și cantitățile de materiale folosite, că avizele prezentate de reclamanți au fost întocmite pro causa, că suma de 34.036,38 RON, prevăzută în contractul de prestări servicii, a fost achitată nelegal, în avans, fără să existe dovezi certe că lucrările de reparații curente la drumurile sătești, prevăzute în Hotărârea nr. 21 din 31 martie 2008, au fost executate și cantitatea de 681 m.c. refuz de ciur să fie livrată de SC P.I. SRL Tg. Frumos.
2.4. Prin urmare, instanța de fond a reținut că în mod corect s-a stabilit că suma totală de 34.036,38 RON (sumă care provine din însumarea celor două facturi menționate mai sus), împreună cu penalitățile aferente, plătită fără contraprestație către SC P.I. SRL, constituie prejudiciu adus fondurilor publice, iar răspunderea pentru prejudiciul produs revine primarului din perioada 2004-2008, P.G., în calitate de ordonator principal de credite și numitei Ț.M., operator de rol cu atribuțiuni de contabil primărie în anul 2008.
3. Recursul formulat de reclamanții P.G. și Ț.M. împotriva sentinței nr. 267/CA din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ..
3.1. Sentința recurată nu face altceva decât să reia susținerile inserate în cuprinsul actului atacat de către organul de control, acordându-le valoare probantă absolută.
3.2. Aceeași sentință interpretează necritic conținutul înscrisurilor depuse de reclamanți, recursul acestora fiind denaturat și circumscris punctului de vedere al A.N.A.F.
3.3. Raționamentul primei instanțe este greșit atunci când apreciază că unele acte au fost întocmite pro causa sau atunci când se întemeiază numai pe "declarațiile actualului primar".
în cauză nu s-a realizat o verificare încrucișată în contabilitatea executantului, nu s-a demonstrat că lucrările nu au fost realizate.
3.4. Pentru obținerea actelor, recurenții au apelat la executantul lucrării, iar avizul de însoțire a mărfii, astfel cum s-a arătat și la prima instanță, s-a realizat cu privire la mai multe mijloace de transport și precizează cantitatea totală ce s-a transportat în vederea pietruirii drumului.
3.5. Nu s-a probat existența unei pagube aduse fondurilor publice sau patrimoniului public, iar numirea recurentei Ț.M. pe post a fost ulterioară primei plăți.
II. Considerentele instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Instanța de fond și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, care conțin prevederi clare în privința obligativității înregistrării oricărei operațiuni în contabilitate și a dobândirii calității de document justificativ.
1.2. Din acest motiv, în mod corect a procedat prima instanță atunci când nu a considerat a fi documente justificative înscrisuri ce nu erau înregistrate în contabilitatea Primăriei Costești.
Dovada executării contractului de prestări servicii se face cu acte existente care au dobândit calitatea de document justificativ.
în contabilitatea Primăriei Costești trebuia găsită dovada livrării mărfii, a executării lucrării și a recepției acesteia.
1.3. Actele prezentate de recurenți și recuperate de la o societate comercială nu fac dovada executării lucrării, așa cum nici expertiza tehnică extrajudiciară efectuată nr. 2011 nu poate dovedi în mod cert că în perioada mai - iunie 2009 s-a împrăștiat exact cantitatea de 680 m.c. material pietros (refuz de ciur) pe drumurile înscrise în contractul de prestări servicii, conform Hotărârii nr. 21/2008 a Consiliului Local al comunei Costești, respectiv sat Costești.
1.4. Este dovedit însă prejudiciul adus fondurilor publice, iar repararea acestuia cade în sarcina recurenților-reclamanți, astfel cum a apreciat și judecătorul fondului.
1.5. Recurenta Ț.M. răspunde pentru întreaga pagubă pricinuită, aceasta semnând ordonanțarea de plată și avizarea facturilor, în datele de 21.04.2008 și 11.06.2008.
2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3877/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3854/2011. Contencios → |
|---|
