ICCJ. Decizia nr. 3884/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G.P., constatarea calității acesteia de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit notei de constatare din 25 martie 2009, pârâta a fost recrutată de către Securitate, în calitate de colaborator, la data de 22 iunie 1964, pentru încadrarea informativă a unor colegi de serviciu, foști legionari ori "fii de chiaburi", precum și a unor studente ale Institutului Pedagogic din Constanța; în această calitate, i-a fost atribuit numele conspirativ "G.S.".
Reclamantul a susținut că pârâta a arătat disponibilitate la recrutare și că a furnizat o serie de date ofițerului recrutor, detaliate de înscrisurile aflate în dosarul acesteia, evaluările ofițerilor pe marginea informațiilor furnizate, precum și modul în care acestea au fost exploatate în munca de Securitate fiind relevante în sensul întrunirii condițiilor impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "colaborator al Securității".
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4615 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.
în motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a arătat că aspectele relatate de către pârâtă nu se referă la activități sau atitudini contrare regimului comunist, nefiind, astfel, îndeplinită una din condițiile imperativ impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 în vederea constatării calității de colaborator al Securității.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a făcut recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 3041C. proc. civ..
în motivarea căii de atac , recurentul - reclamant a arătat că în speță se impunea admiterea acțiunii, pentru că probele cauzei conduc la concluzia îndeplinirii condițiilor impuse prin art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.
Cu privire la condiția furnizării unor informații despre atitudini sau situații potrivnice regimului comunist, recurentul - reclamant a arătat că situația unei persoane care era descendent al unui deținut politic și nu informase ea însăși autoritățile vremii despre a această împrejurare era socotită potrivnică regimului comunist și putea genera consecințe negative, cum ar fi imposibilitatea de a urma cursurile anumitor facultăți și de a accede la anumite locuri de muncă ori dificultăți în obținerea pașaportului.
Recurentul - reclamant a arătat că în speță era îndeplinită și cea de-a doua condiție, aceea ca informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pentru că intimata - pârâtă a furnizat informații despre viața privată a unor persoane, iar condiția impusă de legiuitor este aceea a aptitudinii informației de a leza un drept sau o libertate fundamentală , nu a existenței unei încălcări propriu-zise.
în fine, recurentul - reclamant a arătat că determinantă este atitudinea morală a persoanei care furniza informația, în sensul conștientizării faptului că asupra persoanei denunțate putea să urmeze cel puțin o acțiune de verificare , ce implica o imixtiune în viața privată.
4. Apărările intimatei
Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ. , dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, principala apărare fiind aceea că toate documentele din dosar sunt întocmite de ofițerii de securitate, că nu a semnat nici un angajament sau notă informativă și nu a primit nici o sumă de bani de la securitate, singurele contacte cu acest organism fiind două întâlniri, în cursul anului 1964, cu lucrătorul de securitate A.P., care i-a cerut să furnizeze date despre profesorii din cadrul Institutului Pedagogic, unde se angajase ca laborantă.
II.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Intimata - reclamantă, deținătoare a unui titlu de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, a fost supusă verificărilor ca urmare a unei cereri formulate de S.S.P.R. din Decembrie 1989, sub imperiul Legii nr. 187/1999, și a intrat apoi în categoria persoanelor ce pot fi verificate din oficiu, potrivit art. 3 lit. z) O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2009, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Instanța de fond a reținut că, în speță, nu este îndeplinită condiția furnizării unor informații referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, apreciind că relatarea potrivit căreia o persoană are calitatea de fiu al unui deținut politic și că pune camera sa la dispoziția unor studenți, fără a se preciza că persoana menționată a pus la dispoziție camera pentru desfășurarea unor activități contrare regimului totalitar comunist, nu se încadrează în ipoteza prevederii legale.
Semnificația pe care judecătorul fondului a dat-o informațiilor furnizate de intimata - reclamantă despre anumiți colegi de serviciu - F.C., fiu de deținut politic, închis în anul 1948, cu relații în rândul studenților, cărora le pune camera la dispoziție, ori F.G.., cu rude apropiate în străinătate, nu ia în considerare însă maniera în care erau privite astfel de situații și consecințele pe care le puteau produce asupra persoanelor în cauză în contextul politic și juridic al anului 1964, în plin regim totalitar.
O.U.G. nr. 24/2008 nu impune cerințe cantitative cu privire la informațiile furnizate, după cum nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.
Cât privește forma în care au fost furnizate informațiile, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 exprimă intenția legiuitorului de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor securității, toate aceste documente bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate, care în speță nu a fost răsturnată.
Dimpotrivă, înscrisurile depuse la dosar se coroborează între ele și denotă o disponibilitate a intimatei - reclamante în relația cu lucrătorul de securitate, atitudine subiectivă ce poate fi dedusă din numărul mare de aspecte relatate despre viața privată sau profesională a colegilor de serviciu și preocuparea de a inspira încredere și de a asigura păstrarea caracterului secret al întrevederilor.
2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii formulate de C.N.S.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3878/2011. Contencios → |
|---|
