ICCJ. Decizia nr. 3857/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3857/2011
Dosar nr. 3106/1/2011
Şedinţa publică de la 30 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 13 septembrie 2010 înregistrată sub nr. 10045/86/2010, reclamantul M.T. a solicitat anularea H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 – hotărâre privind aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava.
Prin sentinţa nr. 3695 din 14 octombrie 2010, Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu s-a dovedit interesul personal al consilierului T.D. şi nici că, anticipând o decizie a autorităţii publice ar fi obţinut vreun beneficiu personal sau în favoarea SC „A.” SA Suceava, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, hotărârea contestată a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 975 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul M.E.T., împotriva sentinţei nr. 3695 din 14 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal (dosar nr. 10045/86/2010). A modificat sentinţa nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a admis acţiunea şi a anulat H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 a Consiliului Local Rădăuţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut instanţa de recurs următoarele:
- La data de 17 iunie 2010 la şedinţa ordinară a Consiliului Local a municipiului Rădăuţi au fost prezenţi un număr de 18 consilieri din totalul de 19 validaţi, lipsă fiind S.S. În această şedinţă s-a supus dezbaterii şi proiectul de hotărâre privind aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare apă şi canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava (pct. 2 din ordinea de zi).
- La data adoptării acestei hotărâri, Ţ.D., consilier local, avea calitatea de angajat a SC „A.” SA Suceava, având funcţia de inginer mecanic în cadrul Compartimentului Aprovizionare Administrativ.
- Din perspectiva art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, stabilirea unui tarif unic, majorat faţă de cel practicat, de natură să „descurajeze risipa şi consumul în exces” (alin. (4) din raportul de specialitate – fila 37 dosar fond) prezintă un avantaj pentru SC „A.” SA Suceava, operator unic în furnizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare. Incontestabil veniturile salariale pe care consilierul local Ţ.D. le obţinea de la această societate se încadrează în noţiunea de venituri, la care face referire art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 şi în concluzie, prezenta un interes personal în adoptarea hotărârii privind tariful unic.
- Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că erau aplicabile dispoziţiile art. 77 din lege conform cărora:
„Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.
În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.
Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei”.
În acest context a constatat curtea de apel că din procesul verbal al şedinţei rezultă că toţi consilierii locali au participat la deliberare, fără ca vreunul din ei să anunţe interesul personal sau să se abţină de la vot, iar sancţiunea încălcării dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali este nulitatea de drept a hotărârii astfel adoptate, sancţiune prevăzută în art. 81 din lege şi art. 47 alin. (2) (devenit art. 46 alin. (2) în noua numerotare) din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Consiliul Local al Municipiului Rădăuţi, invocând motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de revizuire invocat, se arată că Decizia nr. 975 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 10045/86/2010 este contrară Sentinţei nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal pronunţată în acelaşi dosar cu ocazia soluţionării cauzei în primă instanţă.
Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este motiv de revizuire şi atunci când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Din economia textului citat, rezultă că acesta se referă la situaţia în care există două hotărâri definitive pronunţate în două pricini, având acelaşi obiect, purtate între aceleaşi părţi, cele două hotărâri trebuind să soluţioneze fondul şi să fie contrare. Această interpretare a fost confirmată şi de doctrina juridică afirmându-se constant că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în acele cazuri în care soluţiile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Or, prin Decizia nr. 975 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava s-a soluţionat, în realitate, o fază procesuală a aceluiaşi litigiu, respectiv calea de atac a recursului, astfel încât nu este susceptibilă de a fi în contradicţie cu Sentinţa nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a cărei casare s-a obţinut de către recurentul-reclamant M.T., prin intermediul recursului soluţionat prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi în speţă de două “hotărâri definitive potrivnice”, având în vedere că în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul este suspensiv de executare, ceea ce lipseşte hotărârea pronunţată în primă instanţă de caracterul definitiv şi executoriu.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză nu există contrarietate de hotărâri, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice au fost pronunţate în una şi aceeaşi pricină, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate astfel încât o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al Municipiului Rădăuţi, împotriva Deciziei nr. 975 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3858/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
