ICCJ. Decizia nr. 3858/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3858/2011
Dosar nr. 3114/1/2011
Şedinţa publică de la 30 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de M.M.D., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, prin care solicita recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs M.M.D., solicitând anularea actului, în ce o priveşte, şi obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1937 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de M.M.D. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
A anulat, în parte, hotărârea recurată, în ceea ce o priveşte pe recurentă.
A obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să-i recunoască acesteia gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru perioada exercitării funcţiei în cadrul structurilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut următoarele:
- Prin Ordinul nr. 2901 din 07 decembrie 2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a fost numită în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – structura centrală în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data emiterii ordinului.
- Actul a fost emis în temeiul art. 75 alin. (3) şi (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 1 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004 şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor.
- Potrivit art. 75 alin. (3)-(8) din Legea nr. 304/2004, în forma în vigoare la data numirii în funcţie a recurentei, DIICOT se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statutul de funcţii, aprobat potrivit legii.
- În consecinţă, numirea în funcţia de procuror la DIICOT a candidaţilor admişi în urma procedurii de selecţie prevăzute de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
- În speţă, în raport cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora numirea procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se realizează prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în condiţiile în care recurenta a fost numită într-o astfel de funcţie numai începând cu data de 07 decembrie 2009, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (111) din acelaşi act normativ, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009, care prevăd că, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire M.M.D., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, se arată, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra „lucrului cerut”, existând o inadvertenţă între obiectul pricinii suspus judecăţii şi ceea ce s-a pronunţat. În acest sens, arată revizuenta că, deşi în dispozitivul deciziei s-a menţionat că se admite în totalitate recursul, pretenţiile reclamantei au primit o soluţionare parţială, care practic echivalează cu o respingere a recursului sau cu o nepronunţare pe fondul cauzei.
Analizând conţinutul cererii de revizuire, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte constată că c ererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. „ Revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…) 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Prin cererea de revizuire, revizuenta invocă, aşa cum am arătat mai sus „minus petita”, în sensul că deşi a solicitat recunoaşterea cu titlu permanent a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa admiţând în totalitate recursul, totuşi, problema litigioasă dedusă judecăţii a primit o soluţionare parţială, fiindu-i recunoscut gradul doar pe perioada exercitării funcţiei de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.
Analizând pretenţiile deduse judecăţii prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la recunoaşterea „gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, fără nicio altă menţiune sau precizare ulterioară.
Acestea fiind limitele învestirii instanţei de recurs, Înalta Curte a procedat la soluţionarea cererii, prin stabilirea situaţiei de fapt, necontestată de revizuentă şi a aplicat în mod corespunzător, dispoziţiile legale incidente, astfel cum acestea erau în vigoare la momentul formulării cererii de recunoaştere a gradului profesional adresată Consiliului Superior al Magistraturii (08 martie 2010).
Astfel, instanţa s-a pronunţat asupra cererii în întregul său, noţiunea de „lucru cerut” din cuprinsul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referindu-se la cererea principală, accesorie sau subsidiară şi nu la diferitele argumente, care susţin aceste cereri.
Situaţia, potrivit căreia, instanţa de recurs a dispus în favoarea recurentei recunoaşterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doar pe durata exercitării funcţiei în cadrul DIICOT, nu poate echivala cu o „minus petita”, în sensul motivului de revizuire invocat de revizuentă, atâta vreme cât aceasta nu a solicitat prin cererea de recurs „recunoaşterea cu titlu permanent”a gradului profesional vizat, astfel cum afirmă în cererea de revizuire.
Prin urmare, solicitarea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu putea fi soluţionată de către instanţa de judecată, decât în limitele cadrului legislativ în vigoare la cel moment, respectiv cu aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (111) din Legea nr. 304/2004, introdus prin pct. 1 al articolului unic din O.U.G. nr. 56/2009.
În concluzie, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă la faptul că instanţa „nu s-a pronunţat” asupra pretenţiilor deduse judecăţii, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal în cazul în care instanţa a respins cererea sau a admis-o în parte sau nu a pronunţat soluţia la care se aştepta justiţiabilul.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că motivul de revizuire invocat de revizuenta M.M.D. nu a fost dovedit în cauză, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de M.M.D., împotriva Deciziei nr. 1937 din 31 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3857/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3860/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
