ICCJ. Decizia nr. 3868/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3868/2011
Dosar nr. 9607/99/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea SC W.S. SRL a chemat în judecată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (C.N.A.D.N.R.) - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, solicitând obligarea autorităţii contractante să anuleze Actul nr. 8511 din 28 iunie 2010 şi să emită un act de adjudecare a ofertei în favoarea SC W.S. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 3595 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin OUG nr. 76/2010 de modificare a OUG nr. 34//2006 în vigoare la data sesizării instanţei cu prezenta acţiune, se prevede în art. 286 alin. (1) că procesele privind actele autorităţilor contractante emise înainte de încheierea contractului se soluţionează în primă instanţă de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante. A mai reţinut şi că dispoziţiile art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 ce acordau competenţă exclusivă Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea contestaţiilor privind procedurile de atribuire ce vizau servicii şi lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional s-au abrogat prin punctul 50 din OUG nr. 76/2010.
2. Soluţia celei de a doua instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub acelaşi număr de dosar 9607/99/2010, iar la termenul de judecată din 15 aprilie 2011 Tribunalul Iaşi a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei.
Prin Sentinţa nr. 577 din 15 aprilie 2011, Tribunalul Iaşi, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acuzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a soluţiona conflictul.
Tribunalul Iaşi a reţinut că la data promovării acţiunii, norma ce reglementa competenţa materială a instanţei de prim grad abilitată a soluţiona un litigiu de acest gen era cea stipulată la art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, în forma actualizată până la data de 23 iunie 2009, iar dispoziţia de abrogare prevăzută de punctul 50 din OUG nr. 76/2010 nu îşi produsese încă efectele, intrând în vigoare la data de 5 iulie 2010. Constatând că cererea reclamantei a fost depusă la oficiul poştal în ziua de 2 iulie 201, acesta fiind reperul cronologic ce trebuie luat în considerare potrivit dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., Tribunalul Iaşi a apreciat că la data depunerii cererii la oficiul poştal competenţa materială revenea Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
3. Soluţia Înaltei Curţi
Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte stabileşte competenţa materială în favoarea tribunalului.
În cauză, este necontestat că obiectul acţiunii îl formează cererea prin care societatea comercială reclamantă a solicitat anularea actului administrativ de atribuire a Contractului de lucrări „Restabilire pod DN 17 A km 0 +412 la Sadova" emis în procedura reglementată de OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de succesiune de lucrări publice şi a contractului de concesiune de servicii, ceea ce reprezintă o lucrare aferentă infrastructurii de interes naţional.
De asemenea, este necontestat că potrivit art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, în forma aflată în vigoare la data de 23 iunie 2010, „prin excepţie de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită în legislaţia în vigoare, sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti".
Este necontestat şi faptul că, dispoziţiile art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 au fost abrogate prin art. I pct. 50 din OUG nr. 76/2010 care a fost publicată în M.Of. al României , Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010.
În argumentarea soluţiei sale, Tribunalul Iaşi a susţinut că acţiunea fusese depusă la poştă la data de 2 iulie 2010, împrejurare necontestată, precum şi că OUG nr. 76/2010 a intrat în vigoare la data de 5 iulie 2010, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 care confereau Curţii de Apel Bucureşti o competenţă exclusivă, concluzie care este greşită.
Într-adevăr, potrivit art. II alin. (1) din OUG nr. 76/2010, „procesele şi cererile în materie de achiziţii publice aflate în curs de soluţionare în faţa instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să se judece în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute".
În ceea ce priveşte data intrării în vigoare a ordonanţelor la art. 115 alin. (5) din Constituţie s-a statuat că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare după depunerea sa pentru dezbatere la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ceea ce, în cazul OUG nr. 76/2010, s-a petrecut la data de 2 iulie 2010.
Deci, cu alte cuvinte la data de 2 iulie 2010, când acţiunea fusese depusă la poştă, OUG nr. 76/2010 intrase în vigoare, astfel încât dispoziţiile art. 256 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 nu mai erau aplicabile, fiind deja abrogate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea SC W.S. SRL Iaşi şi intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3859/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3869/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
