ICCJ. Decizia nr. 3869/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3869/2011
Dosar nr. 693/39/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 august 2010, reclamantul T.I. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat.
- anularea art. 1 din Ordinul 6853 din 12 august 2010 şi a Ordinului 6872 din 16 august 2010 emise de pârâtă;
- reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii celor două ordine contestate şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost privat pe această perioadă.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea arătând că, prin Ordinul 6786 din 5 august 2010 a fost promovat temporar – pe o durată de 6 luni – în funcţia publică de conducere de şef birou vamal la Biroul Vamal Siret, iar ulterior, prin Ordinul 6853 din 12 august 2010 emis de pârâtă a fost revocat ordinul de promovare începând cu 13 august 2010 şi tot de la aceeaşi dată a fost promovat temporar - până la 31 decembrie 2010 – în funcţia publică de conducere de şef adjunct birou vamal la Biroul Vamal Siret.
A mai arătat că, prin Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, pârâta a revocat Ordinul 6853/2010 iar prin Ordinul 6872/2010 a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la Compartimentul Central Documentar din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava.
Reclamantul a susţinut, totodată, că art. 1 a Ordinului 6853/2010 este nelegal, fiind dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) din Legea 188/1999 – republicată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a căror interpretare - per a contrario - relevă faptul că actele administrative care au intrat în circuitul civil şi care şi-au produs efectele nu mai pot fi revocate în mod unilateral de autoritatea emitentă. A motivat că Ordinul nr. 6872/2010 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1,) (4) din Legea nr. 54/2003, în sensul că, având calitatea de preşedinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret, delegarea sa pe o perioadă de cel mult 60 zile este posibilă numai cu acordul său - cerinţă nerespectată de pârâtă.
În întâmpinarea depusă la dosar, precum şi în „ concluziile scrise", Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a invocat - în principal - excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, pentru lipsa procedurii prealabile, cerinţă imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a arătat că ordinele contestate sunt emise cu respectarea cerinţelor de fond şi formă impuse de prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 11 din 17 ianuarie 2011, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii – invocată de pârâtă şi a admis acţiunea formulată de reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor cu consecinţa anulării art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 şi Ordinul nr. 6872/2010.
A dispus totodată reîncadrarea reclamantului pe funcţia publică deţinută anterior şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010 al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor – reclamantul (la acea dată inspector vamal grad profesional superior treapta I, gradaţia 5 la Biroul Vamal Iaşi) a fost promovat temporar pe o perioadă de 6 luni în funcţia publică de conducere de şef birou vamal treapta 2 de salarizare la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (art. 1), cu drepturile salariale stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din ordin şi acordate cu începere de la 5 august 2010- data semnării ordinului.
Prin Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010, aceeaşi autoritate a hotărât ca începând cu data de 13 august 2010 să înceteze aplicabilitatea ordinului menţionat mai sus (art. 1) iar prin acelaşi ordin – art. 2 - reclamantul a fost promovat temporar începând cu data de 13 august 2010 până la data de 31 decembrie 2010 în funcţia publică de conducere de şef adjunct birou vamal, treapta 2 salarizare la Biroul Vamal Siret, cu drepturile salariale – stabilite în conformitate cu art. 2 din ordin.
Potrivit Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010 emis de aceeaşi autoritate, reclamantul a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la CompartimentulControl Documentar din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava – cu începere de la 17 august 2010.
I. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea a reţinut că este neîntemeiată, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul făcând dovada parcurgerii procedurii prealabile, sens în care a depus la dosar: plângerea adresată autorităţii pârâte prin care a solicitat ca aceasta să procedeze la revocarea celor două acte administrativ individuale supuse analizei, precum şi răspunsul pârâtei comunicat reclamantului din care rezultă că autoritatea pârâtă consideră că cele două acte administrative au fost emise cu respectarea cerinţelor legale, prin urmare, nu se impune revocarea lor.
II. Cu privire la fondul litigiului dedus judecăţii, Curtea a reţinut că art. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici - reglementează principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice: legalitate, imparţialitate, obiectivitate; transparenţă; eficienţă şi eficacitate; responsabilitate în conformitate cu prevederile legale; orientare către cetăţean; stabilitate în exercitarea funcţiei publice; subordonare ierarhică.
A considerat prima instanţă că principiul „stabilităţii în exercitarea funcţiei publice" se impune a fi analizat şi corelat cu situaţiile ce ţin de: evoluţia propriei cariere şi respectiv de modificarea raportului de serviciu al funcţionarului public .
Ca excepţie de la acest principiu, a constatat Curtea, art. 87 din lege reglementează "mobilitatea în cadrul corpului funcţionarilor publici" ce se concretizează prin modificarea raporturilor de serviciu pentru a) eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, b) în interesul funcţionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcţia publică.
Instanţa de fond a reţinut că, în speţă, reclamantului – funcţionar public - i-a fost modificat raportul de serviciu pentru situaţia prevăzută de art. 87 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 188/1999 - „exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere", sens în care, pârâta e emis Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010, pentru o perioadă de 6 luni, cu începere de la data de 5 august 2010.
Ordinele nr. 6853 din 12 august 2010 şi respectiv nr. 6872 din 16 august 2010 emise de aceeaşi autoritate pârâtă, într-un interval de 11 zile de la emiterea Ordinului nr. 6786 din 5 august 2010 aduc de asemenea modificări ale raportului de serviciu al reclamantului, însă lecturarea conţinutului acestor ordine, relevă lipsa motivării în fapt a măsurilor cu caracter temporar dispuse.
Curtea a stabilit că, având în vedere lipsa motivării actelor administrative, se află în imposibilitate de a verifica dacă situaţia de fapt circumscrisă datei emiterii ordinelor criticate impunea luarea măsurilor provizorii care ţin - în fond - de satisfacerea unui interes public şi dacă aceste măsuri menţin echilibrul rezonabil între satisfacerea acestui interes şi sarcinile impuse destinatarului actului.
Împrejurarea că pârâta a invocat prin întâmpinare, ca motiv al emiterii ordinelor"eficientizarea activităţii autorităţii şi instituţiei publice"nu sunt de natură a înlătura obligativitatea autorităţii de a motiva actul administrativ.
A reţinut Curtea că autoritatea emitentă avea obligaţia de a motiva actele administrative emise, obligaţie ce se înscrie între coordonatele dreptului la o bună administrare şi constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice, impunându-se cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se sprijină drepturi subiective sau situaţii juridice individuale.
Contrar acestor obligaţii, autoritatea emitentă s-a limitat să-şi motiveze ordinele criticate la norme de competentă, fără să procedeze la evocarea elementelor de fapt şi de drept care au determinat modificarea raportului de serviciu al reclamantului şi care să permită, pe de o parte, destinatarului să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele ordinelor, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului asupra modului în care autoritatea emitentă şi-a exercitat dreptul de apreciere.
Dintr-o altă perspectivă, cu referire la legalitatea Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010, Curtea a constatat că la data emiterii acestui ordin, reclamantul avea calitatea de preşedinte executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret, calitate ce atrage incidenţa dispoziţiile art. 10 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 potrivit cărora, în timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la data încetării mandatului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica raportul de serviciu pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale - aceasta fiind o situaţie derogatorie de la principiul instituit de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 respectiv delegarea în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public pe o perioadă de cel mult 60 zile calendaristice într-un an se dispune fără acordul funcţionarului public.
Prima instanţă a constatat că, autoritatea, prealabil emiterii acestui ordin nu a fost solicitat şi obţinut acordul scris al organului colectiv de conducere al organizaţiei sindicale, astfel că şi sub acest aspect ordinul emis este nelegal.
Cu privire la capetele de cerere accesorii Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 a dispus obligarea pârâtei să procedeze la reîncadrarea reclamantului pe funcţia publică deţinută anterior emiterii celor două ordine nelegale şi la plata diferenţelor salariale ce i s-ar fi cuvenit, raportat şi la caracterul temporar al funcţiei publice de conducere în care a fost numit reclamantul, anterior ordinelor criticate.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se susţine că instanţa de fond nu a cercetat argumentele sale referitor la faptul că numirea reclamantului în funcţia de şef birou vamal şi ulterior, pe funcţia de şef adjunct birou vamal nu a fost făcută urmare a susţinerii unui concurs, iar funcţia de şef birou vamal la Biroul Vamal Siret este ocupată de o altă persoană ale cărei raporturi de serviciu sunt suspendate, astfel că în mod greşit a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior.
Se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că ordinele contestate sunt nemotivate.
În opinia recurentelor, în mod greşit prima instanţă a reţinut că Ordinul nr. 6872 din 16 august 2010 este nelegal, întrucât nu a fost solicitat şi obţinut acordul scris al organului colectiv de conducere al organizaţiei sindicale, fără să cenzureze şi să se pronunţe şi asupra ordinelor emise anterior, în condiţiile în care reţine că şi aceste ordine aduc modificări raportului de serviciu al reclamantului.
De asemenea, în mod eronat instanţa a dispus anularea art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010 şi a Ordinului nr. 6872/2010, în condiţiile în care prevederile art. 1 şi-au încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2010, iar cel de-al doilea ordin a încetat la 21 februarie 2010, conform Ordinului nr. 7109 din 21 septembrie 2010.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică, combătând criticile recurentelor şi menţionând că în prezent exercită temporar funcţia de şef birou vamal al Biroului Vamal Siret, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 4280 din 16 martie 2011.
Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat concluzii scrise prin care a menţionat că sentinţa atacată cu recurs a fost pusă în aplicare în sensul că reclamantul şi-a reluat activitatea pe funcţia deţinută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, dar nu mai târziu de 2 septembrie 2011, inclusiv, dată care se încheie perioada rămasă până la împlinirea celor 6 luni pentru care a fost promovat temporar, fiind emise în acest sens Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 şi nr. 4280 din 16 martie 2011 depuse în copie la dosarul cauzei. În acest context, a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei şi susţinerile părţilor, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât, astfel cum se constată, instanţa de fond a menţionat în cuprinsul hotărârii recurate considerentele de fapt şi de drept care au format convingerea în sensul soluţiei pronunţate, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., neexistând obligativitatea de a răspunde fiecărui argument din întâmpinare.
Deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", nu a argumentat acest motiv de recurs.
De altfel, cercetând cauza, se stabileşte că nu poate fi reţinută incidenţa acestui motiv de recurs de nelegalitate întrucât instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul a solicitat anularea art. 1 din Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 şi a Ordinului nr. 6872 din 16 august 2010 emise de pârâtă, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior celor două ordine contestate, cu obligarea la plata drepturilor salariale aferente, iar instanţa de fond prin sentinţa recurată a admis cererea reclamantului.
Autoritatea pârâtă prin Ordinul nr. 6786 din 5 august 2010, art. 1, a dispus promovarea reclamantului temporar pe o perioadă de 6 luni începând cu 5 august 2010 în funcţia de şef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, iar ulterior, prin Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 a dispus că Ordinul nr. 6786/2010 îşi încetează aplicabilitatea şi începând cu 13 august 2010 acelaşi reclamant este promovat temporar până la 31 decembrie 2010 în funcţia publică de conducere de şef birou adjunct vamal, treapta 2 de salarizare la acelaşi birou vamal.
Ulterior, prin Ordinul nr. 6871 din 16 august 2010, emis de aceeaşi autoritate, s-a dispus că Ordinul nr. 6853 din 12 august 2010 îşi încetează aplicabilitatea.
Prin urmare, atitudinea autorităţii pârâte de emiterea mai multor ordine în ceea ce-l priveşte pe reclamant într-un interval foarte scurt – 5 august – 16 august 2010 – nu este conformă cu principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici.
Este adevărat că în prezent autoritatea publică pârâtă prin Ordinele nr. 4224 din 10 martie 2011 şi nr. 4280 din 16 martie 2011 l-a reîncadrat pe reclamant în funcţia deţinută anterior - de şef birou vamal treapta 2 de salarizare, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, până la data de 2 septembrie 2011, inclusiv, cu plata drepturilor băneşti aferente.
Chiar dacă, în acest context, nu ar mai subzista obiectul acţiunii formulate, instanţa de recurs verifică legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de fapt şi de drept de la momentul pronunţării, or, aspectele invocate de recurentă referitoare la situaţia actuală a reclamantului sunt ulterioare acestui moment.
Atitudinea ulterioară a recurentei poate fi apreciată doar ca o transpunere în fapt a principiilor care stau la baza exercitării funcţiei publice prevăzute în art. 3 menţionat.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a statuat asupra legalităţii art. 1 din Ordinul nr. 6853/2010.
În altă ordine, este legală şi temeinică soluţia primei instanţe şi sub aspectul anulării Ordinului nr. 6872/2010, prin care intimatul-reclamant a fost delegat pe o perioadă de 60 de zile, începând cu 16 august 2010, la Compartimentul control-documentar din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, fiind aplicate corect dispoziţiile art. 10 alin. (1)-(4) din Legea nr. 54/2003, a sindicatelor, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unui acord al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale, avându-se în vedere calitatea reclamantului de preşedintelui executiv al Grupei Sindicale a Biroului Vamal Siret.
Dispoziţiile legal menţionate anterior se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, astfel că sunt nefondate toate criticile formulate de recurentă din această perspectivă.
În consecinţă, nu se poate reţine incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva Sentinţei nr. 11 din 17 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3868/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3870/2011. Contencios → |
|---|
