ICCJ. Decizia nr. 3911/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3911/2011
Dosar nr. 39/36/2011
Şedinţa de la 12 iulie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 12 ianuarie 2011 reclamanţii Primăria Comunei Topalu, Comuna Topalu a solicitat în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Constanţa, Curtea de Conturi a României anularea procesului verbal nr. 2769/2010, Decizia 36/2010 şi încheierea VI 398/2010.
Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa civilă 40 din 09 februarie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ, unde a fost înregistrat la 14 martie 2011.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a apreciat de Curtea de Apel Constanţa că în cauză se aplică cu prioritate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind înlăturate dispoziţiile din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 130/2010.
S-a apreciat că în cauză actul administrativ supus cenzurii instanţei este în fapt Decizia emisă de Camera de Conturi a judeţului Constanţa prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entităţii publice controlate, măsuri a căror legalitate este analizată de instanţă.
În urma declinării cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal .
Prin sentinţa civilă nr. 620/CA din 14 aprilie 2011 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa.
S-a declinat cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Constanţa.
S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a apreciat de tribunal că actul administrativ care poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ potrivit Hotărârii nr. 130/2010 este încheierea din 23 decembrie 2010 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, iar în raport de autoritatea emitentă – Curtea de Conturi a României competenţa materială revine curţii de apel atât în raport de dispoziţiile Hotărârii nr. 130/2010 dar şi în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă va stabili pentru următoarele considerente că în cauză competenţa materială de soluţionare revine, în primă instanţă Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul prezentei acţiuni reprezintă anularea procesului verbal nr. 2769/2010, a Deciziei 36/2010 ambele emise de Camera de Conturi a Judeţului Constanţa şi a Încheierii VI 398 din 23 decembrie 2010.
În fapt se reţine următoarea situaţie de fapt:
Camera de Conturi a Judeţului Constanţa a încheiat procesul verbal de constatare din 10 septembrie 2010 în urma controlului efectuat în perioada 16 august 2010-10 septembrie 2010 la Primăria Topalu iar ulterior s-a întocmit Decizia 36 din 7 octombrie 2010.
Împotriva Deciziei 36/2010 s-a formulat contestaţie de conducătorul entităţii verificate care a fost soluţionată de Curtea de Conturi a României prin Încheierea VI.398 din 23 decembrie 2010.
Această încheiere a fost contestată prin prezenta acţiune, ce a fost înregistrată la 12 ianuarie 2011 pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
În raport de situaţia de fapt sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 94/1992 raportat la Hotărârea nr. 130/2010 care se aplică cu prioritate ca acte normative cu caracter special, în cauză nefiind admisă vreo excepţie de nelegalitate a dispoziţiilor art. 227 – 229 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2009 prin care este stabilită competenţa în favoare curţilor de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate.
Art. 1 din Legea 94/1992 arată că litigiile rezultate din activitatea Curţii Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate iar la alin. (5) se arată că în unităţile administrativ teritoriale, funcţiile Curţii de Conturi se exercită prin camerele de conturi judeţene şi a Municipiului Bucureşti, structuri fără personalitate juridică .
Art. 11 alin. (2) din Legea 94/1992 arată că organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul acestei legi .
În baza acestor prevederi legale s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi .
În acest regulament se prevede că procesul verbal de constatare reprezintă un act de control în baza căruia se emite o decizie care poate fi contestată în termen de 15 zile de la primire , contestaţia se depune la structura Curţii de Conturi care a emis Decizia.
Contestaţia se soluţionează de comisiile de soluţionare a contestaţiilor care emit o încheiere în acest sens.
Art. 225 din regulament arată că încheierea emisă se comunică entităţii căruia i-au fost dispuse măsuri prin decizie cât şi structurii de specialitate care a emis Decizia .
Conform art. 227 din Hotărârea 130/2010 împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă care conform art. 228 este Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate .
În speţă reclamantul a contestat încheierea nr. VI.398 din 23 decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi precum şi celelalte acte ce au stat la baza emiterii acesteia (procesul verbal de constatare şi Decizia).
Astfel se poate aprecia competenţa Curţii de Apel atât în conformitate cu Legea 94/1992 raportat la Hotărârea 130/2010 dar şi faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., şi art. 10 din Legea 554/2004 având în vedere că actul contestat respectiv încheierea este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de Conturi a României .
Nu se poate reţine că actul administrativ supus cenzurii este Decizia 32/2010 întrucât conform dispoziţiilor legale, respectiv Hotărârea 130/2010 instanţa de judecată poate fi sesizată doar în ceea ce priveşte legalitatea încheierii pronunţate ca urmare a soluţionării contestaţiei împotriva deciziei .
În consecinţă, Curtea în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal .
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3895/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4032/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
