ICCJ. Decizia nr. 395/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 395/2011
Dosar nr. 5366/1/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1880 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC K.S. SA Sebeş în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei şi a dispus anularea deciziei nr. 329 din 22 decembrie 2004 emisă de pârât, decizie prin care reclamanta a fost sancţionată cu o amendă de 35.067.227.190 lei reprezentând 3% din cifra de afaceri realizată, considerându-se că, după ce a fost preluată de grupul K.S.N., aceasta a dobândit o poziţie dominantă de care a abuzat prin majorarea preţurilor cu procente de până la 50%, în condiţiile în care rentabilitatea societăţii era asigurată, preţuri care au fost impuse şi în relaţiile comerciale cu beneficiarii, comportament nefiresc pe piaţa concurenţială, avându-se în vedere şi faptul că Decizia de majorare a preţurilor a fost luată la mai puţin de o săptămână de la autorizarea concentrării economice.
Instanţa de fond a stabilit că, Decizia de sancţionare stabileşte că prin creştere preţurilor au fost afectate atât activitatea agenţilor economici beneficiari cu care reclamanta avea contracte în derulare la preţuri stabilite anterior, cât şi interesele consumatorilor care au fost nevoiţi să achiziţioneze produse la un preţ ridicat, faptele săvârşite fiind considerate a fi contrare dispoziţiilor art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Plecând de la aceste ultime dispoziţii instanţa a constatat că în raport de cotele de piaţă deţinute la pal simplu (59%) şi la pal melaminat (75%), grupul K.S.N. deţine o poziţie dominantă pe piaţa românească a palului simplu şi a palului melaminat.
Referitor la temeiul de drept al sancţionării reclamantei instanţa de fond a reţinut că este unul eronat, Consiliul Concurenţei imputându-i reclamantei practicarea unor preţuri excesive, care nu se justifică în raport cu costurile, fapt reglementat de art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996.
Împotriva sentinţei nr. 1880 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele critici:
1. În mod greşit prima instanţă a apreciat ca legal comportamentul societăţii reclamante SC K.S.N. S. SA, din perspectiva legislaţiei în materia concurenţei, reţinând că nu s-a demonstrat poziţia dominantă şi săvârşirea abuzului.
2. Instanţa de fond în mod eronat a considerat că încadrarea corectă a faptei este cea prevăzută de art. 6 lit. f) din Legea concurenţei nr. 21/1996, reţinând că în realitate recurentul-pârât reproşează intimatei-reclamante practicarea unor preţuri excesive şi nu pe cele inechitabile.
3. Este greşită reţinerea instanţei de fond, în sensul că recurentul-pârât nu ar fi precizat „despre ce preţuri inechitabile este vorba sau dacă a avut în vedere refuzul de a trata cu anumiţi clienţi", de vreme ce din actele dosarului rezultă că intimata-reclamantă a abuzat de poziţia dominantă prin majorarea de preţ substanţială, nejustificată de propria situaţie economică, majorare pe care a impus-o faţă de beneficiarii săi ca urmare a presiunii financiare asupra acestora (negocierea fiind exclusă), astfel inechitatea impunerii de preţ fiind demonstrată.
4. În mod eronat instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care SC S.L. SA Sebeş a înregistrat pierderi semnificative anterior anului 2004, majorarea de preţ, din anul 2004 ar putea apărea ca o măsură menită să asigure o rentabilizare a societăţii, deoarece costurile de fabricaţie din perioada ianuarie – august 2004 nu au variat într-o măsură care să justifice creşterile de preţ anunţate începând cu luna august.
5. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit datele financiare cuprinse în dosarul cauzei, o justă apreciere a situaţiei financiare a fabricii din Sebeş, după realizarea concentrării economice, urmând a se realiza nu doar din punct de vedere contabil, ci şi prin raportare la faptul că debitele erau achitate, iar intimata avea profit operativ real substanţial, cota sa de piaţă fiind în permanentă creştere.
6. În ceea ce priveşte preţurile practicate de SC S.L. SA Sebeş în perioada anterioară concentrării economice, în mod nefundamentat au fost considerate de instanţa de fond ca fiind „nejustificat de mici" deoarece şi în perioada respectivă societatea nu numai că şi-a acoperit costurile, dar a obţinut şi profit din exploatare.
Prin Decizia nr. 3055 din 9 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Concurenţei şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta SC K.S.N. S. SA Sebeş ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că în mod cert poziţia dominantă a grupului K.S.N. reţinută şi de instanţa de fond a creat un avantaj decisiv pentru intimata-reclamantă, care la rându-i a profitat de această situaţie conferindu-i puterea de a se comporta independent de concurenţii şi clienţii săi de pe pieţele de pal simplu şi pal melaminat.
Cu alte cuvinte poziţia dominantă a grupului K.S.N. a facilitat abuzul SC K.S.N. S. SA din perspectiva conceptului de „efect de grup", poziţia dominantă fiind, în final, a intimatei-reclamante.
Cât priveşte susţinerea intimatei-reclamante că, dacă autoritatea de concurenţă, a reţinut existenţa unei poziţii dominante a grupului, ar fi trebuit să sancţioneze ambele societăţi, deci şi pe SC K.S.N.T. SRL Sebeş, în condiţiile în care şi aceasta a majorat preţurile de vânzare la PAL melaminat cu procente cuprinse între 12-14 %, sprijinind prin aceasta acţiunea fabricii din Sebeş, aceasta trebuie înlăturată, astfel cum corect precizează recurentul-pârât, dat fiind comportamentul total diferit al acestei societăţi, care nu a manifestat un comportament anticoncurenţial în relaţia cu beneficiarii săi, sus-numita motivându-şi propria creştere de preţ prin majorarea cu acelaşi procent a preţurilor de achiziţie a palului melaminat de la societăţile producătoare situate în Cehia şi Slovacia.
SC K.S.N. S. SA Sebeş a avut un comportament diferit, aceasta impunând noul său preţ, în relaţia cu beneficiarii, inclusiv prin neonorarea unor comenzi anterioare majorării de preţ, sub condiţia achitării noilor preţuri şi fără posibilitatea unor negocieri în acest sens.
Aşadar, având în vedere argumentele referitoare la modalitatea în care au fost majorate preţurile, la barierele la intrarea pe piaţa a unui nou competitor, pe care Consiliul Concurenţei le-a analizat pentru ambele pieţe, este cert că SC K.S.N. S. SA Sebeş avea o poziţie dominantă ca şi componentă a grupului K.S.N.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind încadrarea juridică a faptei, recurentul-pârât susţinând că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 6 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, trebuie precizat că şi acesta este întemeiat.
Astfel, din moment ce discriminarea prin preţ nu este considerată la nivel comunitar ca reprezentând o încălcare a lit. a) ci a lit. c), rezultă că interpretarea corectă, pentru identitate de raţiune, este aceea că şi în Legea concurenţei „practicarea de preţuri discriminatorii" către un agent economic aflat în poziţie dominantă este o faptă care se regăseşte nu la lit. a) a art. 6 din Legea nr. 21/1996, ci la lit. c) a aceluiaşi articol.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, între noţiunea de „impunere" de la lit. a) şi cea de practicare de la lit. f) exista o diferenţă evidentă, întrucât dacă practicarea implică ideea de faptă desfăşurată în timp, impunerea, ca fapt consumat la momentul săvârşirii a fost reglementată distinct din cauza gradului de pericol social al faptei interzise de lege, în speţa de faţă doar impunerea preţului majorat (şi modalitatea în care acesta s-a realizat) reprezentând abuzul de poziţie dominantă.
Important de reţinut este faptul că în speţa de faţă, astfel cum rezultă din declaraţiile producătorilor de mobilă, majorarea de preţ a fost dublată de refuzul implicit al SC K.S.N.S. SA Sebeş de a-şi onora la preţurile vechi comenzile primite de la beneficiari, anterior majorării preţurilor, rezultând intenţia de a-şi impune noile preţuri şi pentru acestea.
În mod corect apreciază recurentul-pârât şi faptul că din moment ce intimata-reclamantă nu lucra în pierdere, având profit operaţional, iar beneficiarii săi erau clienţi serioşi şi constanţi în relaţiile de afaceri, aceasta nu a avut o justificare rezonabilă pentru majorarea preţurilor şi impunerea lor.
Referitor la preţurile practicate de SC S.L. SA Sebeş în perioada anterioară concentrării economice şi pe care instanţa, în mod nefundamentat, le-a considerat „nejustificat de mici", trebuie precizat că acestea nu au fost insuficiente acoperirii costurilor, ci dimpotrivă s-a obţinut un profit din exploatare (profit operaţional), politica de preţuri fiind mai mult decât eficientă, societatea ajungând la un profit net pozitiv, nicidecum la înregistrarea de pierderi astfel cum susţine intimata-reclamantă.
Conchizând instanţa de recurs a reţinut că în mod întemeiat autoritatea concurentă a încadrat faptele săvârşite de intimata-reclamantă SC K.S.N.S. SA Sebeş în practicile anticoncurenţiale interzise de Legea concurenţei nr. 21/1996, fiind sancţionată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. a) din acelaşi act normativ.
Decizia nr. 329 din 22 decembrie 2004 emisă de recurentul-pârât reţine instanţa de control judiciar, a fost dată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 şi urmează a fi menţinută.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 322 – 328 a formulat cerere de revizuire reclamanta SC K.S.N.S. SA pe care nu a motivat-o nici la data depunerii şi nici ulterior acestei date.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în situaţiile prevăzute la punctele 1-9 C. proc. civ., în afara acestor motive fiind inadmisibilă.
Cum în cauză contestatoarea nu a motivat cererea de revizuire, invocând generic dispoziţiile art. 322, art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC K.S.N. S. SA Sebeş împotriva deciziei nr. 3055 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 394/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 407/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
