ICCJ. Decizia nr. 4106/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4106/2011
Dosar nr. 9986/2/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 311 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Asociaţia Foştilor Parlamentari, prin preşedintele V.R., ş.a., şi a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010, până la soluţionarea fondului cauzei. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa „unui caz bine justificat" şi a „iminenţei producerii pagubei".
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Guvernul României, reiterând, în esenţă, argumentele şi apărările invocate în faţa primei instanţe.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursurile sunt lipsite de interes, urmând a fi respinse ca atare, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, contestată în cauză, a fost abrogată prin art. 4 din OUG nr. 59/2011, care a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2011, data publicării, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este aceea privind interesul de a promova acţiunea; această condiţie generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul trebuie să fie legitim, personal şi direct; el trebuie să fie, de asemenea, născut şi actual, această din urmă condiţie presupunând, deci, ca interesul să existe la momentul în care este formulată cererea.
Or, în speţă, prin abrogarea expresă a actului administrativ ale cărui prevederi constituie obiectul cererii de suspendare a executării, interesul părţilor în exercitarea căii extraordinare de atac prevăzute de art. 299 şi urm. C. proc. civ. nu mai este actual, fiind cunoscut că un act administrativ abrogat nu mai este susceptibil de executare.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse, ca lipsite de interes.
Pe cale de consecinţă, vor fi respinse cererile de intervenţie accesorie formulate de B.I., ş.a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi împotriva sentinţei nr. 311 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsite de interes.
Respinge cererile de intervenţie accesorie formulate de B.I., ş.a.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4105/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4111/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
