ICCJ. Decizia nr. 407/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 407/2011
Dosar nr. 35981/3/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 4316 din 4 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului R.R. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe reclamantul R.R.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 2073 din 24 iulie 2007 s-a constatat că recurentul-reclamant, având gradul de colonel şi funcţia de Comandant al Unităţii Speciale „R", a raportat adjunctului ministrului de interne că, în urma supravegherii posturilor de radio aflate în atenţie, respectiv Europa liberă, KOSSUTH, Izvestia şi France Internaţionale, la data de 19 decembrie 1989 au fost interceptate o serie de materiale în legătură cu evenimentele de la Timişoara, activitate calificată ca fiind de natură a viza îngrădirea unor drepturi constituţionale, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, ceea ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 5 şi art. 8 alin. (7), art. 17 alin. (2) din Legea nr. 187/1999. Împotriva respectivei decizii reclamantul a formulat contestaţie la Colegiul C.N.S.A.S., care a fost respinsă prin Decizia nr. 3347 din 4 octombrie 2007, pentru aceleaşi motive reţinute şi în prima decizie.
Cu privire la susţinerea reclamantului în sensul că unitatea pe care o conducea era o unitate de transmisiuni a Ministerului de Interne s-a reţinut că o astfel de unitate se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, adică în sintagma structuri şi instituţii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, reţine judecătorul fondului că din antetul adresei de la filele 55-63 din dosarul nr. 8113/2/2007, rezultă că unitatea specială R, făcea parte din Departamentul Securităţii Statului iar activitatea de a raporta unor alte organe informaţii culese ca urmare a supravegherii posturilor de radio aflate in atenţia relevă activitatea cu caracter represiv desfăşurate de unitatea R şi implicit de către reclamant.
Se mai apreciază că nu are relevanţă că în concret nici o persoană nu s-a plâns că ar fi suferit vreo vătămare ca urmare a raportului semnat de reclamant în condiţiile în care nici dispoziţiile Legii nr. 187/1999 şi nici ale OUG nr. 24/2008 nu condiţionează stabilirea calităţii de agent al poliţiei politice, respectiv lucrător al Securităţii de existenţa unei plângeri a unei persoane care a fost vătămată în drepturile şi libertăţile sale fundamentale.
De asemenea, în aprecierea instanţei de fond faptul că reclamantul îşi îndeplinea, atunci când comunica conţinutul unor ştiri sau emisiuni ale posturilor de radio străine, atribuţiile de serviciu, nu înseamnă că nu putea avea calitatea de agent al poliţiei politice comuniste, faţă de definiţia de la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 date poliţiei politice, respectiv toate acele activităţi ale securităţii statului sau ale altor structuri şi instituţii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Consideră instanţa de fond că în lumina acestui articol menţinerea puterii totalitar comuniste era imposibilă în condiţiile în care acea putere nu ar fi fost informată despre conţinutul ştirilor externe referitoare la situaţia din ţară şi nu ar fi putut să ia măsuri împotriva unor persoane care neputându-se exprima liber, prin presa din ţară, recurgeau la transmiterea opiniilor unor posturi de radio precum Europa liberă, France Internaţionale etc.
În atare situaţie, se conchide în sensul că invocarea existenţei unor atribuţii de serviciu, nu reprezintă o cauză care să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 187/1999, sau a OUG nr. 24/2008.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 4316 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul R.R. invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. , susţinând în esenţă, următoarele:
2.1 Astfel, printr-un prim set de critici, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul invocă lipsa de temei legal a hotărârii recurate susţinând, în acest sens că, deşi la momentul judecării cauzei pe fond, dispoziţiile Legii nr. 187/1999 erau abrogate, prin Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale, totuşi, instanţa de fond îşi întemeiază motivarea pe dispoziţiile legii abrogate, preluând noţiuni şi sintagme care nu mai corespund cu legea aflată în vigoare.
De asemenea, recurentul susţine că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că odată cu abrogarea Legii nr. 187/1999 şi existenţa OUG nr. 24/2008, a operat o transformare a acţiunii, în sine, din plângere împotriva unor decizii ale C.N.S.A.S., în acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al securităţii, când în realitate legiuitorul a avut în vedere şi o modificare a calităţii persoanei respective, în cazul de faţă, din agent al poliţiei politice comuniste în lucrător al securităţii. În opinia recurentului între cele două calităţi există deosebiri esenţiale şi din conţinutul motivării sentinţei nu rezultă dacă instanţa de fond, la pronunţarea hotărârii, a avut în vedere sau nu acest aspect.
2.2. Prin criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat, deşi i s-a solicitat acest lucru cu privire la un înscris aparţinând Direcţiei de investigaţii al C.N.S.A.S. nr. S/DI/I/1092 din 25 iunie 2006, din care rezultă că un anume lt. R.R. a desfăşurat activităţi specifice organelor de securitate. În acest sens susţine recurentul că a depus în faţa instanţei de fond documente din care rezultă cu certitudine că nu există nici o legătură între persoana sa şi acel lt. R.R. aşa încât consideră că este o eroare reţinerea unei identităţi cu personajul Lt. R.R. şi raportul dat adjunctului ministrului de interne în data de 19 decembrie 1989 cu privire la posturile de radio aflate în atenţie şi materialele interceptate în legătură cu evenimentele de la Timişoara.
Printr-o altă critică formulată recurentul-reclamant susţine că în mod greşit instanţă de fond a apreciat că activitatea de a raporta unor alte organe informaţii culese ca urmare a supravegherii posturilor de radio aflate în atenţia, relevă activitatea cu caracter represiv desfăşurate de unitatea pe care o conducea şi că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 sunt perfect aplicabile. În acest sens, susţine recurentul-reclamant că, în calitate de comandant al Unităţii speciale R, avea obligaţia de serviciu de a raporta, pe cale ierarhică datele şi informaţiile pe care le deţineau subordonaţii săi în activitatea de supraveghere şi monitorizare a transmisiilor radio de pe teritoriu României, aceasta fiind, de fapt misiunea principală a unităţii pe care o conducea.
Cu privire la activităţile desfăşurate de Unitatea Specială R, susţine recurentul că din istoricul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, continuatoarea Unităţii Speciale R, document depus la dosarul cauzei, rezultă în mod clar faptul că atribuţiile acestei unităţi de transmisiuni constau în asigurarea legăturilor telefonice, radioelectronice, telegrafice, radiotelegrafice, interceptare transmisii în eter, pentru aparatul central şi teritorial al statului român, activităţi care se desfăşoară şi în prezent. În acest sens mai arată recurentul că unitatea pe care o conducea nu era o unitate de securitate informativă, ci o unitate de transmisiuni, nu era o instituţie sau structură cu caracter represiv şi că nu există date din care să rezulte că aceasta a vizat instaurarea/menţinerea puterii totalitare comuniste şi cu atât mai puţin suprimarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Printr-o ultimă critică formulată reclamantul arată că deşi în concluziile motivării sentinţei, instanţa de fond a respins contestaţia în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 şi art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, referitoare la calitatea de colaborator al securităţii , în dispozitiv constată calitatea de lucrător al securităţii.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
3.1 În primul rând vor fi înlăturate toate criticile referitoare la lipsa de temei legal a hotărârii recurate în raport cu modificările legislative intervenite în materie ulterior declarării neconstituţionalităţii Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2008.
Astfel, din examinarea actelor contestate şi a legislaţiei aplicabile rezultă că cele două decizii ce formează obiectul analizei au fost adoptate în anul 2007, când domeniul era reglementat de Legea nr. 187/1999, lege ce a fost declarată integral ca neconstituţională prin Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte că potrivit legislaţiei române, respectiv art. 1 C. civ. şi art. 15 din Constituţia României, legea produce efecte de la data intrării ei în vigoare şi până la abrogare sau declarare ca neconstituţională, în acest din urmă caz în condiţiile reglementate de art. 147 alin. (1) din Constituţia României. Aşadar, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în principiul tempus regit actum.
Declararea ca neconstituţională a unei legi produce efecte viitoare nu şi pentru situaţiile juridice concrete petrecute anterior, afară de cazul în care textul legii a fost declarat neconstituţional în baza unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate într-o cauză determinată, aşa cum rezultă din interpretarea logică a prevederilor art. 29-31 din Legea nr. 47/1992.
În aceste condiţii constatarea calităţii de agent al organelor de securitate, ca poliţie politică, în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 de către C.N.S.A.S. nu este afectată de noua reglementare, respectiv OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, care a prevăzut, în art. 2 lit. a), calitatea de lucrător al Securităţii cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs. De altfel, pe fond, cele două noţiuni au acelaşi înţeles, calitatea respectivă având acelaşi izvor faptic.
Înalta Curte mai arată că legea nouă, respectiv OUG nr. 24/2008, conţine dispoziţii tranzitorii, astfel că prima instanţă a făcut în cauză o corectă aplicare a legii, criticile formulate în acest sens de către recurentul-reclamant fiind neîntemeiate.
3.2. Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra Anexeila S/DI/I/1092 din 25 iunie 2007 în condiţiile în care, aceasta reprezintă un document de sinteză, fără relevanţă pe fondul cauzei, întocmit de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S., pe baza Notei nr. 0473648 a Unităţii Speciale R, înscris la care s-a făcut referire în considerentele hotărârii recurate.
De asemenea, sunt lipsite de relevanţă şi susţinerile recurentului referitoare la contestarea identităţii semnatarului informărilor olografe, datate 08 august 1967, respectiv 28 iulie 1067, în raport de împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a întemeiat hotărârea pronunţată pe respectivele înscrisuri, la care de altfel nu se face referire nici în considerentele celor două decizii contestate.
Totodată, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că Unitatea Specială de Transmisiuni şi Contrainformaţii radio R, condusă de recurentul-reclamant în perioada 16 martie 1987 - 11 ianuarie 1990, se încadrează în sfera exigenţelor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, urmând a fi înlăturate criticile formulate de recurent, în acest sens.
Va fi înlăturate, de asemenea, şi criticile referitoare la contradictorialitatea dintre considerentele hotărârii şi dispozitivul hotărâri recurate faţă de împrejurarea că indicarea lit. b) a art. 2 din OUG nr. 24/2008 nu poate fi considerată decât o eroare materială a instanţei de fond, a cărui raţionament conduce fără echivoc, la incidenţa în cauză a art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, în deplin acord cu dispozitivul hotărârii recurate.
Înalta Curte va reţine însa restul criticile formulate pe fondul cauzei, în condiţiile în care, analizând conţinutul notei de informare nr. 0473648 referitoare la materialele în legătură cu evenimentele de la Timişoara, interceptate, în urma supravegherii unor posturi de radio străine în data de 19 decembrie 1989, înaintată de recurent adjunctului ministrului de interne, constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat asupra calităţii materialelor transmise, în raport cu exigenţele art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în condiţiile în care materialele recepţionate cuprind fie mesaje de solidaritate, încurajare şi îndemn la acţiune pentru populaţia din România sau către forţele armate sau de securitate, cum este cazul Scrisorii semnate Solidaritate, un grup de studenţi din Bucureşti, interceptată la Postul de Radio Europa Liberă, respectiv a apelului difuzat la cererea unui grup de scriitori germani de Postul Radio France Internaţional fie relatări ale situaţiei concrete din Timişoara şi din zona Banatului, în urma evenimentelor din decembrie 1989, cum este cazul materialelor interceptate la Postul de Radio KOSSUTH:Â; aşadar, înaintarea respectivelor materiale interceptate în data de 19 decembrie 1989, prin monitorizarea unor posturi de radio străine, pe cale ierarhică, de către recurent, nefiind de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul normei legale indicate, cum în mod greşit apreciază judecătorul fondului.
Totodată Înalta Curte subliniază faptul că pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 nu este suficientă doar deţinerea calităţii de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că au fost desfăşurate, în această calitate, activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu s-a putut reţine în persoana recurentului.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, reţinând îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în persoana recurentului, constată că recursul formulate în cauză este fondate sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul anulării deciziilor contestate în cauză, respectiv Decizia nr. 2073 din 24 iulie 2007 şi Decizia nr. 3347 din 4 octombrie 2007 emise de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.R., împotriva sentinţei civile nr. 4316 din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII-A contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul R.R.
Anulează Decizia nr. 2073 din 24 iulie 2007 şi Decizia nr. 3347 din 4 octombrie 2007 emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4105/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
