ICCJ. Decizia nr. 3981/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3981/2011
Dosar nr.588/88/2011
Şedinţa de la 24 august 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2011 sub nr. 588/88/2011 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul Consiliul Judeţean Tulcea a solicitat anularea Încheierii nr. VI din 45 din 08 februarie 2011 a Curţii de Conturi a României şi, în parte, a Deciziei nr. 28 din 08 noiembrie 2010 pct. 1 şi 2 emisă de Curtea de Conturi Tulcea şi suspendarea actelor administrative atacate.
În motivare s-a arătat în esenţă că actele atacate sunt netemeinice şi nelegale.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea solicitând declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
c) Soluţia Tribunalului Tulcea
Prin Sentinţa civilă nr. 1368 din 15 aprilie 2011 Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Tulcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Încheierii nr. VI 45 din 08 februarie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României şi a punctelor 1 şi 2 din Decizia nr. 288 din 08 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Tulcea, precum şi suspendarea acestora.
Conform pct. 288 din regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 - publicat în M. Of. nr. 832/13.12.2010, competenţa de soluţionare a sesizărilor formulate de conducerea entităţilor verificate împotriva încheierilor emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei.
În raport de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi pe cele ale art. 158 C. proc. civ. instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
d) soluţia şi motivarea Curţii de Apel Constanţa
Prin Sentinţa nr. 185/CA din 9 iunie 2011, Curtea de apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în contencios administrativ formulată de către reclamantul Consiliul Judeţean Tulcea în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Constanţa şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Tulcea şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă a se pronunţa asupra conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a reţinut că soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Constanţa, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul are ca obiect Decizia Camerei de Conturi Constanţa.
De asemenea, s-a apreciat că dispoziţiile art. 228 din Regulamentul Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 nu pot înfrânge prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, deoarece acestea au înlocuit fără o anumită justificare dispoziţiile din Hotărârea nr. 1/2009 (art. 107 şi 108) a Curţii de Conturi a României, prin care se reglementa competenţa materială în funcţie de emitentul actului.
S-a mai reţinut că potrivit legii, Curtea de Conturi nu are competenţa de a stabili o competenţă specială şi derogatorie a instanţei de judecată, astfel că s-au înlăturat prevederile care reglementau competenţa materială de soluţionare cuprinse în Regulament.
e) Soluţia Înaltei Curţi
Analizând obiectul acţiunii şi prevederile legale în materie de competenţă incidente, în raport de obiectul cererii, Înalta Curte constată că soluţionarea cauzei aparţine Curţii de Apel Constanţa.
Potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face în baza Regulamentului aprobat conform art. 12 alin. (2) din Lege.
Aşadar, Legea nr. 94/1992 modificată este cea care stabileşte dreptul Curţii de Conturi a României să adopte un Regulament care să prevadă procedura de valorificare a actelor întocmite de Curtea de Conturi.
Legea nr. 94/1992 modificată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este, în baza art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, lege organică.
Aşadar, Regulamentul s-a adoptat în vederea executării unei legi organice.
În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010 cu aplicabilitate din anul 2011, deoarece încheierea s-a pronunţat la data de 08 februarie 2011, după intrarea în vigoare a noului Regulament.
Pentru a declina competenţa la Tribunal, Curtea de apel a înlăturat normele procedurale din Regulamentul în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011, considerând că acestea au fost adoptate fără nicio justificare.
Soluţia excede cadrului legal al învestirii instanţei.
Regulamentul putea fi cercetat sub aspectul legalităţii numai în limitele mijloacelor procedurale legale, respectiv pe calea directă a unei acţiuni în anulare sau pe calea excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, din oficiu, sau la cererea părţii interesate.
Ori, în cauză, nu s-a invocat nici din oficiu şi nici la cererea vreunei părţi, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 228 din Regulament.
În aceste condiţii, conţinutul normativ al art. 228 din Regulament face parte din ordinea juridică şi ca urmare, prevederile sale produc efecte sub aspectul competenţei de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor.
Mai mult, în cauză, obiectul acţiunii judiciare îl constituie Încheierea nr. VI.45 din 08 februarie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor de pe lângă Curtea de Conturi a României, astfel că actul fiind emis de o autoritate centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine şi în baza art. 10 teza a II-a, Curţii de apel.
În concluzie, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Constanţa, astfel că în baza art. 20 şi următoarele C. proc. civ. se va stabili competenţa de soluţionare la Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Judeţean Tulcea şi pe pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3980/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3982/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
