ICCJ. Decizia nr. 3999/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3999/2011
Dosar nr.681/32/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, obligarea acesteia la soluţionarea cererii sale de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată sub nr. X din 20 iulie 2010 la care a anexat şi documente justificative pentru acordarea drepturilor conform Legii nr. 189/2000 la care a primit răspuns printr-o adresă cu acelaşi număr din data de 04 august 2010, deşi potrivit art. 7 din OG nr. 105/1999 se impunea emiterea unei hotărâri de respingere sau admitere.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău, conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
Tribunalul Bacău, prin Sentinţa nr. 587 din 08 noiembrie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 163 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să soluţioneze cererea reclamantului înregistrată sub nr. X din 20 iulie 2010 printr-o hotărâre.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 în temeiul cărora a răspuns pârâta la cererea reclamantului nr. X din 20 iulie 2010 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că această cerere nu reprezintă o petiţie în sensul larg reglementat de dispoziţiile art. 2 din OG nr. 27/2002, ci mijlocul procedural de valorificare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare.
Prima instanţă a constatat că prin Hotărârea nr. Y din 09 ianuarie 2004 autoritatea pârâtă a respins cererea formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. Z din 23 octombrie 2004, constatându-se că acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, neavând calitatea de strămutat, iar la cererile ulterioare formulate de reclamant şi înregistrate sub nr. XX din 28 februarie 2007, YY din 17 aprilie 2008, precum şi X din 20 iulie 2010 ce formează obiectul pricinii, pârâta i-a răspuns acestuia prin adresele cu acelaşi număr, în sensul că cererea sa a fost soluţionată prin Hotărârea nr. Y din 09 ianuarie 2004, definitivă, pentru că nu a fost contestată potrivit art. 7 din OG nr. 105/1999.
Prim urmare, judecătorul fondului a reţinut caracterul special şi imperativ al dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, faţă de dispoziţiile generale de OG nr. 27/2002.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că reclamantul s-a adresat autorităţii cu cererea nr. Z din 23 octombrie 2003 şi în temeiul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000 a fost soluţionată prin Hotărârea nr. Y din 09 ianuarie 2004, în sensul respingerii acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, rămasă definitivă prin necontestarea ei în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Recurenta a mai susţinut faptul că reclamantul a depus ulterior şi alte cereri, cu acelaşi conţinut şi însoţite de aceleaşi documente, la care i s-a răspuns prin adresă, invocându-se hotărârea sus-menţionată, nr. Y din 09 ianuarie 2004. Or, prin cererea nr. X din 20 iulie 2010 reclamantul a solicitat aceleaşi drepturi, astfel că prin adresa cu acelaşi număr i s-a răspuns că în raport cu prevederile O.G nr. 27/2002 petiţia sa se clasează.
Totodată, recurenta a arătat că se află în imposibilitate să emită o nouă hotărâre, având în vedere că prin cererile adresate în anii 2007, 2008, 2009 şi 2010 reclamantul nu a adus elemente noi cu care să facă dovada persecuţiei etnice invocate, cererile vizau aceeaşi situaţie avută în vedere în anul 2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea autorităţii pârâte la recunoaşterea calităţii reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite în perioada septembrie 1940 - martie 1945, întrucât pârâta refuză să-i recunoască această calitate, în baza actelor depuse în anul 2003.
Deşi în data de 20 iulie 2010 s-a adresat cu o nouă cerere în acest sens, aceasta a fost clasată, cu motivarea că exista deja o hotărâre de respingere.
Instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe este pusă la adăpost de orice critică, recurenta-pârâtă în mod greşit a procedat la clasarea cererii, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 invocate nefiind aplicabile în cauză.
În speţă, instanţa de control judiciar constată că cererea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. X din 20 iulie 2010 nu reprezintă o petiţie în sensul OG nr. 27/2002 cum eronat a interpretat autoritatea pârâtă, ci o nouă cerere formulată în temeiul Legii 296/2009, potrivit căreia persoanele îndreptăţite conform prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins acţiunile prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pot introduce cereri noi la casele judeţene de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri (...)".
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului vizează refuzul autorităţii pârâte de a-i soluţiona noua cerere formulată la data de 20 iulie 2010, refuz asimilat actului administrativ conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în speţă, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 7 alin. (3) din OG nr. 105/1999 conform cărora „Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată".
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău a împotriva Sentinţei nr. 163 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4000/2011. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
