ICCJ. Decizia nr. 4002/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4002/2011
Dosar nr.311/42/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Bucureşti, anularea Deciziei nr. 11348 din 29 septembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia atacată autoritatea pârâtă a soluţionat contestaţia formulată împotriva refuzului Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmboviţa de a-i elibera certificatul de încadrare în grad de handicap, la revizuirea stării de sănătate pe anul 2009, la data de 16 iunie 2009, în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Totodată, reclamantul a precizat că suferă de o boală numită „boala aortică - insuficienţă aortică" de la vârsta de 8 ani; că în perioada stagiului militar a efectuat activităţi ce nu necesită efort. De asemenea, se mai arată că, din anul 1973, a fost angajat la Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte, în funcţia de mecanic la secţia transporturi, boala agravându-se, fapt ce a determinat ca, în anul 2007, să fie operat pe cord deschis, implantându-i-se o valvă mecanică, ceea ce a dus la pensionare.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Dâmboviţa şi lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Sentinţa nr. 278 din 1 martie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, reţinând că, întrucât s-a solicitat anularea deciziei emise de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Bucureşti, iar această comisie funcţionează în structura Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, conform art. 1 şi 9 din O.G nr. 14/2003, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 239 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi precizată de N.N.I., a anulat Decizia nr. 11348 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, obligând această pârâtă să reevalueze starea de sănătate a reclamantului şi să emită o nouă decizie, având în vedere actele noi depuse la dosar.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada 2007- 2008, reclamantul a beneficiat, potrivit certificatului de evaluare a persoanelor cu handicap din 19 iunie 2007, de drepturile şi facilităţile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, ca urmare a încadrării în grad de handicap accentuat, valabilitatea acestui certificat fiind până la data de 19 iunie 2008.
Prima instanţă a reţinut că la revizuirea stării de sănătate a reclamantului, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmboviţa a stabilit, prin certificatul emis din 16 iunie 2009, că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap, afecţiunea de care suferă fiind caracterizată ca şi boală, iar prin Decizia atacată în cauză a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva acestui certificat. S-a susţinut că potrivit Ordinului comun al M.M.F.E.S. şi M.S.P. nr. 762/1992/2007 Cap. 4, lit. A secţiunea I, evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor inimii, pe baza căruia se stabileşte încadrarea în grad de handicap, se reţine numai accesul persoanelor cu afecţiunea - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate, neoperate sau operate (protezate) contractate precoce, respectiv congenital sau până la vârsta de 26 de ani, iar reclamantul nu a făcut dovada condiţiei privitoare la vârsta la care a apărut afecţiunea de care suferă.
Judecătorul fondului a reţinut însă că, pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul a depus la dosar acte emise de Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, acte medicale eliberate ca urmare a internării în această clinică, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010, ce nu au fost avute în vedere de Comisie.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motive încadrate în drept în prevederile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile Cap. 4, lit. a), secţiunea I - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor inimii din Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. şi 1992 al M.S.P. din 2007, apreciind pe baza unor acte emise în urma internării în spital a reclamantului în luna august 2010 că boala de care acesta suferă a debutat la o vârstă precoce şi astfel se impune încadrarea lui în grad de handicap.
Totodată, a susţinut că pârâta Comisia Superioară nu are personalitate juridică şi din acest motiv nu poate avea calitate procesuală în cauză în raport de prevederile HG nr. 728/2010, Ministerul Muncii având Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap specializată pe problemele persoanelor cu handicap, care la rândul ei are în structură Comisia Superioară.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 11348 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului formulată împotriva certificatului din 16 iunie 2009 prin care s-a stabilit că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap.
Hotărârea primei instanţe este pusă la adăpost de orice critică, analizându-se în mod corect întreaga documentaţie medicală depusă la dosar.
Instanţa de control judiciar constată că revizuirea stării de sănătate a intimatului-reclamant a avut loc la 16 iunie 2009 de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmboviţa care a stabilit că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap, afecţiunea de care suferă fiind caracterizată ca şi boală, iar prin Decizia atacată în cauză a fost menţinută această soluţie apreciindu-se că nu s-a făcut dovada condiţiei privitoare la vârsta la care a apărut afecţiunea de care suferă intimatul-reclamant, însă, ulterior acestei date, intimatul-reclamant a fost internat la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010.
Or, este de necontestat că actele medicale eliberate de această unitate spitalicească nu au fost avute în vedere când a fost revizuită starea de sănătate a intimatului-reclamant.
Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune o reexaminare şi o reevaluare a gradului de handicap de către autoritatea competentă, în raport şi de actele medicale eliberate de Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei intimatului-reclamant, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010 când acesta a fost internat, astfel cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.
Cât priveşte critica în sensul că pârâta Comisia Superioară nu are calitate procesuală pasivă Înalta Curte constată că nu poate fi primită, emitentul actului administrativ poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ. În plus, hotărârea atacată a fost comunicată Comisiei Superioare, iar în cauză a fost exercitată calea de atac împotriva acestei hotărâri de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care se substituie în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G nr. 68/2010 (în structura căreia a funcţionat pârâta).
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 239 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4001/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4003/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
