ICCJ. Decizia nr. 4000/2011. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4000/2011
Dosar nr.1052/39/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, suspendarea desfăşurării concursului organizat de Agenţie pentru ocuparea funcţiei publice vacante de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă şi 22 decembrie 2010 interviul, până la soluţionarea cauzei având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Muncii să-l repună în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul I.T.M. Suceava.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă până la emiterea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi că deşi acesta a fost anulat prin Sentinţa nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, pârâta a procedat la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului deţinut de el anterior, apreciindu-l ca fiind vacant, invocând dispoziţiile art. 581 din C. proc. civ.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 581 C. proc. civ., iar reclamantul nu face dovada existenţei unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 289 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, a suspendat desfăşurarea concursului organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru ocuparea funcţiei publice vacante de inspector şef adjunct sănătate şi securitate din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, respectiv 22 decembrie 2010 până la soluţionare irevocabilă a Sentinţei nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul 457 din 21 iunie 2005, emis de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, reclamantul a fost numit - începând cu 22 iunie 2005 - în funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3 în cadrul I.T.M. Suceava.
Prin Ordinul nr. 501/23.04.2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcţia publică de conducere, în conformitate cu art. 97 lit. c) şi 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu raportare la dispoziţiile art. III din OUG nr. 37/2009.
Totodată, a reţinut că prin Sentinţa nr. 195 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a anulat acest ordin şi chiar dacă această hotărâre nu este irevocabilă, ea creează dubii asupra legalităţii actului administrativ în litigiu, având în vedere şi faptul că OUG nr. 37/2009 ce a stat la baza emiterii respectivului ordin a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale.
Aşadar, prima instanţă a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia urgenţei, întrucât concursul pentru ocuparea funcţiei deţinute anterior emiterii Ordinului nr. 501/2009 de către reclamant va avea loc la data de 20 decembrie 2010, dar şi condiţia vremelniciei este întrunită, având în vedere că măsura va dura până la soluţionarea irevocabilă a Sentinţei nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că, fără a prejudeca fondul cauzei, reclamantul a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 581 din C. proc. civ.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
3.1. Recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
Recurenta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi-a încadrat în drept motivele formulate, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 din C. proc. civ.
Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este combătută sub următoarele aspecte:
Prima critică vizează nesocotirea prevederilor art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 5 zile pentru a-şi pregăti apărarea", fiind îndeplinite cerinţele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru aplicarea sancţiunii nulităţii actelor de procedură.
Un alt motiv de recurs se referă la inadmisibilitatea cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale în raport de obiectul acţiunii şi prevederile art. 581 C. proc. civ., prima instanţă interpretând greşit actul dedus judecăţii.
Astfel, arată că în cauză se solicită suspendarea executării actului administrativ de organizare a unui concurs, or această măsură de suspendare a executării unui act administrativ se dispune în temeiul dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi nu pe calea ordonanţei preşedinţiale conform art. 581 C. proc. civ.
Pe fond, recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea suspendării, hotărârea pronunţată fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
3.2. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi-a încadrat recursul formulat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii. În speţă, prima instanţă trebuia să constate că nu sunt întrunite condiţiile imperative ale ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ., pentru a se putea ordona măsuri în consecinţă.
Astfel, a arătat că Sentinţa nr. 195 din 06 octombrie 2010 invocată de către intimatul-reclamant nu este irevocabilă şi deci nu constituie titlu executoriu pentru a se putea pune în executare, iar conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ. recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.
4. Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate şi menţinerea hotărârii atacate, prima instanţă reţinând corect îndeplinirea condiţiilor art. 581 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs formulat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că nu poate fi primit, întrucât, în cauză, în mod corect s-a acordat termen scurt, având în vedere că pricina se judecă de urgenţă, iar pârâta a fost legal citată, nefiind astfel vătămată în drepturile sale procesuale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Motivul de recurs referitor la încălcarea normelor de procedură cuprinse în art. 1141 alin. (3) din C. proc. civ.
Din actele de procedură efectuate în dosarul de fond rezultă că acţiunea a fost înregistrată la data de 8 decembrie 2010, primul termen a fost fixat pentru data de 13 decembrie 2010, iar citaţia şi copia cererii de chemare în judecată au fost transmise pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, la data de 9 decembrie 2010. În cauză a fost amânată pronunţarea sentinţei pentru data de 15 decembrie 2010.
Într-adevăr, aceste date nu se înscriu în prevederile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 5 zile pentru a-şi pregăti apărarea.
În materia contenciosului administrativ, normele de drept comun cuprinse în C. proc. civ. devin însă aplicabile numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
Dreptul de apreciere conferit judecătorului contenciosului administrativ prin prevederea legală menţionată asigură mecanismului contenciosului administrativ flexibilitatea necesară soluţionării, în condiţiile legii şi sub toate aspectele, a tuturor situaţiilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004, ţinând seama de particularităţile fiecărui caz, normele procesual-civile urmând a fi interpretate prin prisma unor criterii de rezonabilitate, care să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil cu tot ce presupune acesta.
Or, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii a constituit motiv rezonabil care a justificat soluţionarea cauzei în termenul fixat de instanţa de fond, înlăturând incidenţa prevederilor art. 114 alin. (3) C. proc. civ. şi, în consecinţă, a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În plus, prima instanţă a dispus amânarea pronunţării, dând astfel posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise.
1.2. Motivul de recurs privind inadmisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale
Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea desfăşurării concursului organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiei publice vacante de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă şi 22 decembrie 2010 interviul, până la soluţionarea cauzei pe fond, întemeiată pe prevederile art. 581 C. proc. civ.
Se reţine că în materia contenciosului administrativ există dispoziţii speciale prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, astfel că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 581 C. proc. civ., ce constituie temeiul de drept al cererii.
În acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează exclusiv cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.
Prin urmare, analizând cererea sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 14 coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004 ce reglementează procedura de suspendare a executării actului administrativ au un caracter special faţă de prevederile art. 581 C. proc. civ., acestea înlăturând de la aplicare prevederile de drept comun în materia ordonanţei preşedinţiale.
Aşa fiind, întrucât dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, permit instanţei de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate, cu prilejul soluţionării fiecărei cauze, Înalta Curte constată că prima instanţă a admis în mod greşit o cerere de ordonanţă preşedinţială în materia reglementată de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
În raport de faptul că acest motiv de recurs este întemeiat, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 289 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul M.D., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3999/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4001/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
