ICCJ. Decizia nr. 4050/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC M.B. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare din 31 martie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a Titlului executoriu din 21 februarie 2011 emis de A.F.P. Galați în dosarul de executare până la soluționarea pe fond a acțiunii vizând anularea actelor administrativ fiscale menționate.
Prin sentința civilă nr. 94 din 30 martie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC M.B. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Galați, A.F.P. Galați, a suspendat executarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare din 31 ianuarie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a Titlului executoriu din 21 februarie 2011 emis de A.F.P. Galați în dosarul de executare până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, sunt cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială in privința legalității actului administrativ. în speță, reclamanta a formulat contestație împotriva actelor administrative, a achitat cauțiunea prevăzută de lege, așa încât aceasta este îndreptățită a beneficia de măsura suspendării executării.
Fără a antama fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că nemulțumirea reclamantei față de concluziile actului de control și față de actele administrative subsecvente , nemulțumire declinată în cadrul contestației formulate în cauză,se încadrează într-un caz bine justificat în accepțiunea dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât patrimoniul reclamantei este deja grevat de măsura asigurătorie a sechestrului..
Referitor la a doua condiție cerută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) Legea nr. 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube, instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar (contracte de credit, contracte de vânzare-cumpărare și contracte de prestări servicii, în care reclamanta are calitatea de vânzător, respectiv de beneficiar, contrate aflate în derulare) rezultă că reclamanta este în situația de a nu-și putea onora obligațiile, plata imediată a sumelor de bani stabilite de pârâtă fiind de natura a destabiliza funcționarea societății.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamntă în cuprinsul contestației împotriva actului de control și a actelor subsecvente , apar, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, ca apte să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat.
Cea de-a doua condiție, paguba iminentă este dată de prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, față de profilul de activitate al reclamnatei și față de contextul crizei economice actuale.
împotriva hotărârii instanței de fond pârâta D.G.F.P. Galați a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a motivat soluția, pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., incidente fiind astfel dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ..
Recurenta susține că instanța s-a limitat la aprecieri de ordin general, la expunerea teoriei care poate justifica o astfel de soluție de suspendare a executării, însă nu a motivat în niciun fel care este situația de fapt care justifică suspendarea actelor administrative.
Cu toate că a făcut trimitere la disp. art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004 care definește cazul bine justificat, instanța nu a arătat care sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
De asemenea, simplul fapt de a depune la dosarul cauzei o serie de contracte fără ca reclamantul să justifice legătura acestora de cauzalitate cu necesitatea suspendării executării și fără ca instanța să le analizeze în vreun fel incidența în cauză, nu poate constitui fundamentul unei soluții juste.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
înalta Curte constată fondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce privește indiciile de nelegalitate ce nu au fost corect examinate de instanța de fond în conturarea cerințelor cazului bine justificat.
De asemenea, instanța de control judiciar reține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că simplele afirmații ale reclamantei sunt de natură a concluziona ca îndeplinită condiția cazului bine justificat.
în raport cu probele administrate se constată că nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate.
înalta Curte apreciază că nici cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză, deoarece, așa cum constant s-a reținut și în jurisprudența acestei curți, afirmația în sensul că prin chiar cuantumul sumei impuse, în caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăți comerciale nu conduce implicit și automat la concluzia îndeplinirii acestei cerințe.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că aspectul menționat de reclamantă referitor la imposibilitatea onorării obligațiilor către diverși parteneri nu a fost dovedit.
Prin urmare, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), că nu erau întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost admis, iar sentința recurată a fost modificată, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4051/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4046/2011. Contencios → |
|---|
