ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea formulată, reclamanții M.I.I. și S. (M.) A.C. au chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - C.C.S.D., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâtei să procedeze la evaluarea imobilelor pentru care li s-au propus despăgubiri, în calitate de moștenitori legali ai autorilor M.D.I. și M.C., în conformitate cu dispoziția Primarului Municipiului Rm. Vâlcea din 30 noiembrie 2006, pentru imobil clădire și teren în suprafață de 655 mp, care se aflau situate pe fosta str. L., actuală str. G.M.;
- obligarea pârâtei la emiterea deciziei de atribuire a titlului de despăgubire la valoarea actualizată;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și daune cominatorii.
2. Hotărârea instanței de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului
Prin sentința civilă nr. 271/F-CONT din 24 noiembrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în favoarea reclamanților, în condițiile procedurii prevăzute de art. 29 Titlul VII Legea nr. 247/2005, au fost emise deciziile conținând titlurile de despăgubire din 01 noiembrie 2007 și din 28 mai 2008, aceștia formulând, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007, și cereri de opțiune înregistrate din 27 iunie 2008 și din 04 iulie 2008.
Având în vedere că dispozițiile din 02 august 2004, emise de Primăria Municipiului Rm. Vâlcea în favoarea reclamanților, și-au produs efectele juridice pentru care au fost emise, fiind eliberate titlurile de valoare nominală la data de 11 noiembrie 2004, instanța de fond a apreciat că dispoziția din 30 noiembrie 2006 nu mai trebuia emisă de către Primăria Municipiului Rm. Vâlcea, altfel s-ar ajunge la acordarea unei duble despăgubiri pentru imobilul solicitat, ceea ce contravine principiului acordării unor despăgubiri juste și echitabile, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională.
3. Recursul formulat de reclamanții M.I.I. și S. (M.) A.C. împotriva sentinței civile nr. 271/F-Cont din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
Recurenții arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că au fost emise deciziile din 01 noiembrie 2007 și din 28 mai 2008 și astfel cererea este inadmisibilă, deoarece prin dispozițiile din 2 august 2004 au fost emise titluri de valoare nominală în sumă de 704.186.784 RON pentru fiecare, în baza unei alte dispoziții ce nu face obiectul cauzei de față și anume, dispoziția Primarului din 2003.
în mod eronat, instanța de fond a reținut că dispozițiile din 2 august 2004 și-au produs efectele și că prin dispoziția din 30 noiembrie 2006 s-ar ajunge la acordarea unei duble despăgubiri pentru imobilul solicitat, ceea ce ar contraveni principiului acordării unor despăgubiri juste și echitabile, deoarece este vorba despre un alt teren situat în vecinătatea terenului pentru care recurenții au primit deja despăgubiri.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă C.C.S.D..
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dispozițiile din 2 august 2008 emise de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea au fost executate, în baza acestora au fost eliberate titluri de valoare nominală.
Se mai arată că dispoziția din 30 noiembrie 2006 nu mai trebuia emisă, ca urmare a efectelor juridice pe care le-au produs dispozițiile anterioare.
II. Considerentele instanței de recurs.
1. Recursul este fondat.
1.1. Recurenții-reclamanți au susținut atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivele de recurs, că dispoziția din 30 noiembrie 2006 privește un alt teren, situat în vecinătatea terenului pentru care aceștia au primit despăgubirile.
1.2. Din actele dosarului rezultă că dispoziția privind propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea are în vedere un teren în suprafață de 655 mp, situat în strada fostă L., actuală G.M.
Dispozițiile din 2 august 2004 emise de aceeași autoritate privesc un teren în suprafață de 556,5 mp situat în str. L.
1.3. Nu există însă la dosar nicio dovadă că terenurile cuprinse în dispozițiile sus-menționate sunt identice.
Mai mult, dispozițiile au fost emise în urma notificărilor din 2001.
1.5. Judecătorul fondului a pronunțat sentința recurată, ținând seama numai de cele invocate de pârâta C.C.S.D. în întâmpinare, fără ca cele reținute să fie și dovedite.
Rezultă astfel că sentința nr. 271/C-Cont din 24 noiembrie 2010 este criticabilă sub acest aspect, fiind pronunțată fără administrarea unor probe care să conducă la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Se impune reluarea judecății și administrarea oricăror probe care să demonstreze cele susținute de părțile procesului, respectiv înscrisuri, proba cu expertiză tehnică de specialitate, etc.
2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată, s-a admis recursul, s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4045/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4042/2011. Contencios → |
|---|
