ICCJ. Decizia nr. 4047/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantele L.E. și I.J. au solicitat instanței, respectiv Judecătoriei Miercurea Ciuc, rectificarea înscrierii efectuate prin încheierea CF din 1996 în favoarea pârâtei SC A.C. SA și încheierea din 2003 în favoarea SC A.M. SRL teren transnotat în CF și restabilirea situației anterioare. în cadrul acestei acțiuni, în baza art. 2 Decretul nr. 167/1958, s-a invocat și nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației cu nr. 1103, adoptat prin H.G. nr. 192/1995, precizând că acest imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, cu violarea prevederilor Constituției din 1948 și ale art. 481 C. civ..
Pârâtele SC A.C. SA și SC A.M. SRL au formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile tardivității introducerii cererii și a inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 172 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele L.E. și I.J., în contradictoriu cu pârâții SC A.M. SRL, SC A.C. SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantele nu au putut face dovada realizării procedurii prealabile.
Pe de altă parte, acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an de la data luării la cunoștință a actului administrativ atacat, termen instituit de prevederile art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004.
împotriva hotărâri instanței de fond reclamantele L.E. și I.J. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
în cauză, recurenții nu au făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Așadar, neîndeplinirea de către recurenți a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârâți.
Recurenții au avut cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți.
Cu toate acestea, recurenții nu au formulat apărări și nu au prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 C. proc. civ. potrivit cărora: "sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile".
De asemenea, înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că acțiunea a fost formulată după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4046/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4045/2011. Contencios → |
|---|
