ICCJ. Decizia nr. 4046/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta B.I. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor - C.C.S.D. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat din 2002, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
în motivarea cererii, s-a arătat că prin dispoziția din 19 martie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII Legea nr. 247/2005, către B.I., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat din 2002, situat în Craiova.
Prin sentința civilă nr. 400 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - C.C.S.D., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj conform dispoziției din 19 martie 2003, a respins capetele de cerere privind obligarea la daune cominatorii și stabilirea unui termen pentru îndeplinirea obligației, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în raport de aceste considerente a fost înlăturată apărarea pârâtei C.C.S.D., în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada actuală a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII Legea nr. 247/2005.
Cererea de obligare la daune cominatorii a fost respinsă, întrucât prin art. 24 Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
S-a reținut ca neîntemeiat și capătul de cerere prin care s-a solicitat fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) Lege nr. 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică ce este obligată să încheie un act administrativ trebuie să aducă la îndeplinire această obligație.
împotriva hotărârii instanței de fond pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova, este neîntemeiată, instanța de fond în mod greșit reținând că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.
Recurenta a mai arătat că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005, respectiv transmiterea, înregistrarea și evaluarea acestora. Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D.
în motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.
S-au făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit deciziei din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D. a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul C.C.S.D. va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C.C.S.D.. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
în mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
în alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1), (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
în cauza de față reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D. să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în Craiova, care nu poate fi restituit în natură, iar instanța de fond a admis cererea, pornind de la nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, C.C.S.D. a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă dispoziția din 19 martie 2003 a Primarului municipiului Craiova cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.
Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4050/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4047/2011. Contencios → |
|---|
