ICCJ. Decizia nr. 4045/2011. Contencios

1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 562 din 8 decembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.F.M. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Dolj - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a anulat certificatul de încadrare în grad de handicap din 15 aprilie 2009 și decizia de încadrare în grad de handicap din 05 august 2009 și a obligat pârâta Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să emită reclamantei un certificat de încadrare în grad de handicap "grav-cu asistent personal".

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta a fost încadrată în grad de handicap grav, cu valabilitate 12 luni, beneficiind din anul 2000 de drepturile și facilitățile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar din anul 2001 a fost încadrată în gradul accentuat, valabilitate permanent, cu diagnosticul schizofrenie paranoidă.

în anul 2009, reclamanta a formulat cerere de agravare, iar după examinarea documentației de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj a fost emis certificatul din 15 aprilie 2009 de încadrare în gradul grav de handicap, fără asistent personal cu cod de boala F20, cod de handicap 6, cu diagnosticul schizofrenie paranoidă formă cronică deteriorativă, certificat cu valabilitate permanent.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 29 iunie 2010 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că reclamanta prezintă diagnosticul schizofrenie paranoidă, având discernământul faptelor și al consecințelor abolit, experții opinând pentru tratament strict supravegheat de familie, însoțitor sau intr-o instituție spitalicească.

La precizarea solicitată de instanță, I.M.L. Craiova a opinat că reclamanta are nevoie de asistent personal.

2. Recursurile promovate în cauză

împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2.1. Recursul declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj

în motivarea recursului promovat, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece decizia din 2009 a confirmat certificatul de încadrare în grad de handicap din 2009, ca și împrejurarea că acesta din urmă a fost emis cu respectarea strictă a criteriilor medico-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice.

Reluând situația de fapt, atestată și de actele existente la dosar, recurenta a menționat că deși reclamanta suferă de schizofrenie paranoidă, forma cronică deteriorativă, ancheta socială întocmită de Primăria Calafat nu a opinat pentru atribuirea unui asistent personal, pe considerentul că aceasta nu poate fi îngrijită la domiciliu, refuzând să ia medicația.

2.2. Recursul promovat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,în substituirea legală a drepturilor și obligațiilor Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap

Recurentul-pârât, la rândul său, a apreciat, în esență, că măsura instanței de fond de acordare în favoarea reclamantei-intimate a unui asistent personal, fundamentată pe constatările unor experți de specialitate a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor normative în vigoare, hotărârea pronunțată fiind nelegală.

3. Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursurile sunt nefondate.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de cei doi recurenți, ce pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și din oficiu, potrivit art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie modificarea, fie casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru considerentele în continuare expuse grupat, ce răspund motivelor de recurs similare, înfățișate de recurenți.

înalta Curte reține, în acord cu prima instanță că actele medicale ca și expertiza medico-legală din 29 iunie 2010 întocmită de I..M.L. Craiova demonstrează cu evidență că reclamanta-intimată ce prezintă diagnosticul schizofrenie paranoidă, cu discernământul abolit, are nevoie de asistent personal.

De altfel gravitatea afecțiunilor și precaritatea stării de sănătate a reclamantei-intimate este confirmată și de actele emise de autoritățile recurente care, prin certificatul din 2009, confirmat prin decizia din 2009, au stabilit, începând cu data de 15 aprilie 2009, încadrarea în gradul de handicap "grav", nerevizuibil.

Față de concluziile exprimate de o instituție de specialitate, autorizată, cum este I.M.L. Craiova este evident că referirile la conținutul unui referat de anchetă socială nu pot prevala, în conturarea unei opinii contrare, astfel cum au susținut recurentele.

înalta Curte reține așadar că forța probantă și concludența raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuat la data de 8 iunie 2010, prin examinarea nemijlocită a reclamantei B.F.M., nu pot fi înfrânte de aprecierile anchetei sociale care, în mod evident, nu putea realiza o evaluare medicală, de specialitate, a stării de sănătate a intimatei-reclamante.

Totodată, apreciind că judecătorul fondului a făcut în cauză o corectă aplicare a prevederilor art. 35 Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit cu care "persoana cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării socio-psiho-medicale", înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a respins ca nefondate recursurile promovate în cauză, măsurile dispuse prin sentința atacată fiind legale și întemeiate în raport de probatoriul administrat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4045/2011. Contencios