ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația E. a chemat în judecată pârâta D.G.A.S. din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtului a-i comunica informațiile de interes public solicitate, fixarea unui termen în care pârâtul să i le comunice și obligarea la plata daunelor morale în sumă de 40.000 RON.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 01 martie 2010 în baza Legii nr. 544/2004 și a Legii nr. 52/2993 a solicitat pârâtei a-i comunica informații privind starea și calitatea vieții categoriei de persoane cu dizabilități neuropsihice dar și perspectiva soluționării la modul fundamental a problemelor înserate privind această categorie de persoane.
Prin sentința civilă nr. 1044 din 25 februarie 2011 Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin acțiunea promovată reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârât pe Ministerul Muncii, Familie și Protecției Sociale în conformitate cu prevederile art. 8,art. 10 Legea nr. 544/2004.
Investită prin declinare Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 320 din 25 mai 2011 a admis excepția necompetenței materiale în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrative, a constatat conflict negativ și a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Cluj a reținut că atât prin demersul introductiv, cât și ulterior prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat ca temei Legea nr. 544/2001 privind accesul la informații publice, susținând totodată că refuzul autorității pârâte la comunicarea informațiilor cerute este unul nejustificat.
în cauzele având ca obiect obligarea la comunicarea informațiilor/refuzul de a comunica informații competența de soluționare a cererilor este dată în favoarea tribunalului, indiferent de poziția instituției pârâte centrale sau locale.
înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i comunice informații de interes public.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 22 Legea nr. 544/2001,art. 1, 2 Legea nr. 52/2003, precum și pe art. 8 și 10 Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 22 Legea nr. 544/2001: "în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.
Plângerea se face in termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
Decizia Curții de apel este definitiva și irevocabilă".
Prin urmare, soluționarea cauzelor având ca obiect refuzul autorității de a comunica informații, aparține tribunalului.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4060/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4061/2011. Contencios → |
|---|
