ICCJ. Decizia nr. 4060/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 26 august 2010, reclamanta SC A.L.P. SA a solicitat obligarea pârâților Statul Român și Guvernul României să adopte o nouă hotărâre de guvern în baza dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 123/2006, prin care să fie aprobată activitatea pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal pe anul 2009 și să se acorde sprijinul financiar beneficiarilor acestui act normativ de la bugetul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar în caz de refuz să se dispună obligarea în solidar a pârâților Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata compensațiilor sprijinului financiar în cuantum de 438.577,41 RON pentru cantitatea de 14.619.246,6 kg sfeclă de zahăr, producție care a fost valorificată până la data de 31 ianuarie 2010.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de producător autorizat în cultivarea sfeclei de zahăr , beneficiază de sprijinul financiar prevăzut de O.U.G. nr. 123/2006, dar pârâții au refuzat în mod nejustificat să-i recunoască acest drept prin adoptarea hotărârii de guvern și acordarea sprijinului financiar pentru cantitatea de 14.619.246,6 kg sfeclă de zahăr cultivată și livrată spre procesare până la data de 31 ianuarie 2010, conform facturii fiscale din 1 decembrie 2009.
Pentru pârâții Ministerul Finanțelor Publice s-a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 283/CA din 8 noiembrie 2010, prin care a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale .
Instanța de fond a reținut că pârâții Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu au atribuții în materie de acordare a sprijinului financiar prevăzut de O.U.G. nr. 123/2006 pentru producătorii agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că refuzul autorităților pârâte a fost exprimat în limitele de apreciere admise de lege, dat fiind că, prin H.G. nr. 693/2009 au fost aprobate activitățile pentru care se acordă sprijin financiar pentru anul 2009, cuantumul sprijinului, precum și suma totală alocată fiecărei activități.
Instanța de fond a considerat că, omisiunea de a acorda sprijin financiar pentru sfecla de zahăr nu este supusă controlului judecătoresc, pentru că H.G. nr. 693/2009 a fost adoptată în baza dispozițiilor art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, care instituie dreptul de apreciere al guvernului, iar în lege nu sunt prevăzute criterii pentru acordarea sprijinului financiar anumitor culturi agricole.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A.L.P. SA, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4, pct. 9 și art. 3041C. proc. civ. , să fie casată hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică, iar după rejudecare, să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
în primul motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice , fără a fi fost avute în vedere atribuțiile legale ale acestora.
Cât privește calitatea procesuală a Statului Român , s-a arătat că acesta este persoană juridică de drept public care răspunde de adoptarea actelor normative la care s-a obligat prin alte acte normative cu o forță juridică superioară, dar și persoană juridică de drept privat care răspunde din punct de vedere patrimonial față de persoanele fizice sau juridice în cadrul raporturilor juridice.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost reiterată în raport cu atribuția acestuia de principal ordonator de credite și cu refuzul său de a aviza favorabil proiectul hotărârii de guvern, deși exista propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Soluția pronunțată pe fondul cauzei a fost criticată de recurentă, cu motivarea că, acțiunea a fost greșit respinsă față de dispozițiile art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, aprobată prin Legea nr. 125/2007, care au prevăzut sprijinul financiar acordat producătorilor agricoli în sectorul vegetal.
în conformitate cu aceste prevederi legale, s-a susținut că pârâtul Guvernul României avea obligația să emită și în privința anului 2009 o hotărâre de acordare a sprijinului financiar pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr, asemenea hotărârilor adoptate în anii 2007 și 2008 pentru aceeași activitate.
Față de Ordinul nr. 624/2009 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a stabilit că anul de valorificare a sfeclei de zahăr începe de la 1 septembrie al anului curent și se încheie la 1 septembrie al anului următor, recurenta a arătat că hotărârea de guvern privind sprijinul financiar acordat pentru susținerea producției de sfeclă de zahăr pe anul 2009 nu poate încălca Regulamentul CE nr. 1234/2007 sau Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, deoarece prin acest tratat i s-a recunoscut României posibilitatea de acordare a sprijinului financiar pentru producătorii agricoli din sectorul vegetal pe o perioadă de 3 ani de la aderare, dat fiind că măsurile de sprijin au fost aprobate prin acte normative în vigoare la data aderării.
Recurenta a susținut de asemenea că, Ministerul Finanțelor Publice a ignorat prevederile art. 10 alin. (3) O.U.G. nr. 19/2009 de rectificare a bugetului de stat pe anul 2009, potrivit cărora, guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu avizul acestui minister, angajarea suplimentară prin acte normative a sumei de 620.000 RON pentru finanțarea acțiunilor de acordare a sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, conform prevederilor O.U.G. nr. 123/2006, aprobată prin Legea nr. 125/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 123/2006 prin care s-a aprobat acordarea sprijinului financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării teritoriului, constatând întemeiat că cele două autorități publice nu au atribuții în executarea acestui act normativ, conform căruia numai Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este responsabil pentru implementarea sprijinului financiar, având obligația de a elabora reglementările sectoriale și de a gestiona fondurile financiare necesare acordării sprijinului financiar.
Pe cale de consecință, a fost în mod corect respinsă acțiunea formulată de recurenta-reclamantă în contradictoriu cu Statul Român și Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că a fost introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fiind neîntemeiat acest prim motiv de recurs, nu se mai impune a fi cercetată ultima critică formulată de recurentă cu privire la obligația aplicării prevederilor O.G. nr. 19/2009 de către Ministerul Finanțelor Publice, deoarece aceasta se referă la o persoană fără calitate procesuală pasivă, pentru care nu s-a constatat existența unui raport juridic în executarea măsurilor de acordare a sprijinului financiar pentru cultivatorii de sfeclă de zahăr.
Instanța de fond a soluționat corect și fondul pricinii, respingând acțiunea formulată împotriva intimaților-pârâți Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întrucât refuzul acestora de a emite actul administrativ solicitat de recurenta-reclamantă pentru acordarea sprijinului financiar pe anul 2009 a fost exprimat în limitele de apreciere recunoscute de lege.
Astfel, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 O.U.G. nr. 123/2006, Guvernul României are un drept de apreciere în stabilirea activităților din sectorul vegetal pentru care se acordă sprijin financiar și în exercitarea acestui drept, a aprobat lista activităților pentru care se acordă sprijin financiar, cuantumul sprijinului și suma totală alocată fiecărei activități .
Pentru anul 2009 s-a adoptat H.G. nr. 693/2009 prin care au fost aprobate activitățile pentru care se acordă sprijin financiar, iar cultivarea sfeclei de zahăr nu a fost prevăzută în lista acestor activități.
în atare situație, instanța de fond a constatat judicios că nu se poate exercita controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ, fiind recunoscut autorității publice o putere discreționară .
Puterea discreționară se exercită în oportunitate , lăsând autorității publice posibilitatea de a alege între mai multe decizii, măsuri sau soluții, conforme din punct de vedere al legalității și care sunt supuse controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste de apreciere.
Susținerile recurentei privind compatibilitatea sprijinului financiar solicitat cu reglementările comunitare sunt lipsite de relevanță juridică, întrucât instanța de fond nu și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe existența unei asemenea incompatibilități.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4064/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Contencios → |
|---|
