ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4094/2011
Dosar nr.3288/1/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 februarie 2010, pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea actului de constatare nr. X din 21 decembrie 2009 prin care s-a dispus constatarea, în persoana sa, a unei stări de incompatibilitate, în condiţiile Legii nr. 161/2003.
Prin Sentinţa nr. 50 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă contestaţia formulată de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Prin Decizia nr. 1938 din 31 martie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva Sentinţei nr. 50 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
2. Motivele şi temeiul juridic al contestaţiei în anulare promovată.
Împotriva Deciziei nr. 1938 din 31 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat la data de 15 aprilie 2011, contestaţie în anulare contestatorul C.M., prin care a solicitat anularea deciziei, iar pe fond admiterea recursului formulat.
În susţinerea căii extraordinare de atac promovate contestatorul arată, în esenţă, că dezlegarea dată pricinii în recurs, cu privire la tardivitatea contestaţiei formulate împotriva actului de constatare nr. X din 21 decembrie 2009, este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, susţine contestatorul că a înţeles ca în termen legal să formuleze şi să transmită prin poştă, cu confirmare de primire, la Agenţia Naţională de Integritate, contestaţia împotriva actului de constatare emis de aceasta şi contestat în prezenta cauză. În acest sens, arată contestatorul că la dosarul cauzei se află depusă dovada expedierii contestaţiei prin poştă la data de 30 decembrie 2009, cu ştampila poştei de primire în data de 07 ianuarie 2010.
3. Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de temeiul de drept reţinut şi faţă de motivele invocate de contestator, respectiv art. 318 teza I C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
În primul rând, Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.
Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţia în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată, Înalta Curte reaminteşte că textul vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, iar nu stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.
În cauză, contestatorul consideră drept eroare materială faptul că instanţa de recurs, în interpretarea probatoriului administrat în cauză prin raportare la dispoziţiile art. 101 C. proc. civ. şi art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, republicată, a calculat termenul de 15 zile începând cu data sesizării instanţei de fond, respectiv 16 februarie 2010 şi nu începând cu data indicată în cererea de recurs, respectiv 30 decembrie 2009.
Înalta Curte, apreciază faţă de exigenţa textului de lege arătat, că, contestaţia în anulare de faţă nu poate fi primită, prin raportare la susţinerile referitoare la calcularea termenului pentru exercitarea contestaţiei, reţinând în acest sens că instanţa de fond nu s-a aflat într-o confuzie, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., ci a procedat, în raport cu înscrisurile aflate la dosar, la soluţionarea excepţiei tardivităţii invocată prin întâmpinare.
În consecinţă, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare, dedusă prezentei judecăţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.M. împotriva Deciziei nr. 1938 din 31 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4095/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
