ICCJ. Decizia nr. 4073/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4073/2011
Dosar nr.250/35/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 114/CA din 13 mai 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât respingerea cererii de suspendare a procesului-verbal de constatare nr. X/2011 şi a Deciziei nr. Y/2011, formulate de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri împotriva pârâtelor Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare şi Ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, prevăzute de art. 14 - 15 din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, reţine instanţa de fond că în conformitate cu prevederile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, poate să ceară instanţei de contencios administrativ competente, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii în anularea actului respectiv.
Cele două condiţii impuse cumulativ de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, trebuie analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea vătămată, aspecte ce trebuie să ofere suficiente indicii pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă posibilitatea producerii pagubei invocate.
În speţă, reţine instanţa de fond că reclamanta a argumentat motivele de nelegalitate ale actului atacat a cărui suspendare a solicitat-o prin neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor OG nr. 92/2003 şi a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia afirmând că organul de control a dat o greşită interpretare normei legale, dar fără a dovedi existenţa unor indicii puternice de natură a răsturna prezumţia de legalitate a procesului-verbal de constatare nr. X/2011 privind proiectul RO 2006/018-446.01.01.01.09 cu titlul "Prevenirea inundaţiilor şi reducerea urmărilor acestora prin fundamentarea deciziilor folosind un sistem informaţional integrat".
Consideră judecătorul fondului că nu poate fi reţinută îndeplinirea în speţă nici a celei de a doua cerinţe referitoare la paguba iminentă. În acest sens, se apreciază că împrejurarea că prin actul administrativ contestat, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 365.838,03 euro şi că s-au emis în temeiul acestuia titlul executoriu din 04 aprilie 2011 şi somaţia de plată nr. X, nu sunt împrejurări de natură a conduce la concluzia că în patrimoniul său se prefigurează o pagubă iminentă în accepţiunea prevederilor amintite, întrucât executarea din oficiu a actului administrativ fiscal este una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia şi o consecinţă a prezumţiei de legalitate de care se bucură.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 114/CA din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în cauză îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ fiscal atacat, prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, susţine recurenta că raportat la circumstanţele cauzei având în vedere actele depuse la dosar din care rezultă existenţa unei îndoieli în ceea ce priveşte prejudicierea, prin neregulile-abaterile constatate şi menţionate în procesul-verbal contestat, a bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele ei, precum şi bugetului din care provine cofinanţarea naţională aferentă printr-o cheltuială necuvenită, rezultă fără putinţă de tăgadă că în cauză există un caz bine justificat, care justifică măsura suspendării.
Cât priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente susţine recurenta că executarea actului administrativ fiscal contestat, potrivit titlului executoriu emis în dosarul de executare din 04 aprilie 2011, ar perturba grav funcţionarea sa întrucât ar fi adusă în situaţia de a nu-şi putea onora obligaţiile de plată faţă de furnizori şi utilităţi, bugetul de stat, bugetele şi fondurile speciale pe o perioadă de cel puţin 3 luni.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
În mod constant, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte, a reţinut că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, rezultă că este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură cele două acte administrativ-fiscale şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod nejustificat instanţa de fond nu a reţinut că prin motivarea cererii de chemare în judecată, prin evidenţierea modului de executare a obligaţiilor rezultate din contractul de grant privind proiectul RO 2006/018-446.01.01.01.09 în raport cu dispoziţiile legale în materie, apărările invocate în nota explicativă din 10 noiembrie 2010 înaintată echipei de control din cadrul Direcţiei Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Rurale şi Turismului, precum şi prin înscrisurile financiar-contabile depuse la dosar, au fost invocate şi dovedite o serie de elemente de fapt şi de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actelor administrativ-fiscale contestate, existenţa unor indicii de nelegalitate a acestora, de natură a crea o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a celor două acte administrativ-fiscale contestate, şi o pagubă iminentă constând în perturbarea activităţii reclamantei cu atât mai mult cu cât organele fiscale au demarat procedura de executare silită a acesteia.
Vor fi primite şi susţinerile referitoare la îndeplinirea condiţiei existenţa pagubei iminente faţă de faptul că executarea celor două acte administrativ-fiscale urmează a se realiza într-un cuantum care va afecta în mod esenţial exerciţiul bugetar al recurentei. Prin urmare în mod greşit instanţa de fond a apreciat pe baza actelor financiar-contabile depuse la dosar că prin executarea sumelor înscrise în titlul executoriu din 22 decembrie 2010, reclamantei nu i se produce o pagubă iminentă în sensul art. 2 lit. ş) din Legea contenciosului administrativ.
În consecinţă, Înalta Curte, constată că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut, în urma analizei circumstanţelor concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, că în cauză nu sunt indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură cele două acte administrativ-fiscale contestate şi care fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării, fiind îndeplinite, astfel, cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se impune admiterea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării procesului-verbal nr. X/2011 şi a Deciziei nr. Y/2011 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Crişuri împotriva Sentinţei nr. 114/CA/2011 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea.
Dispune suspendarea executării procesului-verbal nr. X/2011 şi a Deciziei nr. Y/2011 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4067/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
