ICCJ. Decizia nr. 4095/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4095/2011
Dosar nr.249/44/2011
Şedinţa publică din 14 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 martie 2011, reclamanta L.A. a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de a primi şi înregistra dosarul său de despăgubiri propuse prin Dispoziţia nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Galaţi în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei de a primi şi înregistra dosarul, precum şi amendarea reprezentantului legal al pârâtei cu 20% din salariul minimum brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziţia nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Galaţi s-a propus să i se acorde despăgubiri pentru imobilul (construcţie) imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Galaţi, str. C., în suprafaţă de 160,49 mp.
Reclamanta a precizat că, dosarul aferent acestei decizii a fost transmis la data de 12 noiembrie 2009 pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, dar aceasta a refuzat în mod nejustificat să procedeze la înregistrarea şi la soluţionarea dosarului, dispunând fără temei să fie restituit la Primăria municipiului Galaţi.
În atare situaţie, reclamanta a considerat că este îndreptăţită să solicite şi acordarea de despăgubiri, conform dispoziţiilor art. 1088 C. civ. şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 189 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să înregistreze dosarul privind despăgubirile cuvenite reclamantei în baza dispoziţiei nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Galaţi, a amendat pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării hotărârii şi până la data înregistrării dosarului de despăgubiri şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să plătească reclamantei daune cominatorii de 50 RON/zi de întârziere până la executarea obligaţiei de înregistrare a dosarului şi cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că autoritatea pârâtă a tergiversat înregistrarea dosarului de despăgubiri aferent dispoziţiei nr. X din 16 iulie 2009 emisă de Primarul municipiului Galaţi, depăşindu-şi competenţele prin analizarea legalităţii acestei decizi, astfel că reclamata a fost lipsită de posibilitatea de a valorifica dreptul său la despăgubiri.
Drept urmare a constatării refuzului nejustificat şi abuziv al pârâtei, instanţa de fond a dispus obligarea acesteia la daune cominatorii şi a aplicat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin amendarea reprezentantului legal al autorităţii pârâte.
Cererea de învestire cu formulă executorie a dispoziţiei nr. X din 16 iulie 2009 a fost respinsă, cu motivarea că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de Legea nr. 10/2001, pentru care a fost reglementată competenţa specială a autorităţii pârâte.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că, faţă de atribuţiile sale în procedura de acordare a despăgubirilor, a fost greşit obligată să înregistreze dosarul aferent dispoziţiei nr. X din 16 iulie 2009 emisă de Primarul municipiului Galaţi.
Cu referire la competenţele reglementate de HG nr. 361/2005, s-a arătat că, asigurarea Secretariatului Comisiei Centrale de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu conferă acestei instituţii calitatea procesuală şi pe cale de consecinţă, se impunea a fi respinsă acţiunea formulată de intimata-reclamantă.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că refuzul de înregistrare a dosarului a fost justificat faţă de nerespectarea dispoziţiilor legale de către notificatori, astfel că acţiunea a fost greşit admisă.
În lipsa notificării privind construcţia demolată, recurenta a arătat că Dispoziţia nr. X din 16 iulie 2009 a fost emisă de Primarul municipiului Galaţi, în calitate de entitate notificată, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recurenta a criticat şi măsura de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile impuse de acest text de lege şi nici nu a fost citat preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru a-i fi opozabilă hotărârea de sancţionare a sa.
De asemenea, recurenta a criticat obligaţia stabilită de instanţa de fond să plătească daune cominatorii în sumă de 50 RON/zi de întârziere până la data înregistrării dosarului, motivând că, nefiind emis un titlu executoriu, nu este incidentă procedura prevăzută de art. 5803 C. proc. civ. pentru obligarea debitorului la plata de daune interese.
În ultimul motiv de recurs, s-a susţinut că, recurenta a fost greşit obligată la plata cheltuielilor de judecată, deşi nu are calitate procesuală, iar cuantumul cheltuielilor stabilite cu acest titlu este nepotrivit de mare faţă de munca avocatului în soluţionarea cauzei, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., se impunea micşorarea sumei solicitate de intimata-reclamantă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi art. 2 din HG nr. 1068/2007, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, activitate care implică primirea, înregistrarea şi centralizarea dosarelor conţinând decizii/dispoziţii în care s-au consemnat/propus despăgubiri de către entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect chiar refuzul autorităţii recurente de a exercita această atribuţie legală privind organizarea şi funcţionarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă, instanţa de fond a reţinut corect legitimarea procesuală a părţii care este titulară a obligaţiei în raportul juridic dedus judecăţii.
În consecinţă, va fi respins ca nefondat motivul de recurs prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.
De asemenea, va fi respins ca nefondat şi motivul de recurs privind aplicarea greşită a legii de către instanţa de fond în raport cu probele administrate în cauză.
Recurenta nu a dovedit existenţa unor circumstanţe obiective pentru care nu a fost posibilă înregistrarea dosarului de despăgubiri al intimatei într-un termen rezonabil, iar pretinsa nelegalitate a dispoziţiei nr. X din 16 septembrie 2009 nu poate constitui un motiv justificat pentru refuzul de înregistrare.
Operaţiunea de înregistrare a dosarelor este prealabilă celei de analizare a lor în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi prin urmare, realizarea acestei obligaţii, pentru care s-a şi formulat prezenta acţiune, nu poate fi refuzată pentru pretinse motive de nelegalitate a dispoziţiei emise de entitatea notificată, cum sunt cele invocate în mod neîntemeiat de către autoritatea recurentă.
În exercitarea controlului judiciar, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate în recurs cu privire la stabilirea şi cuantumul cheltuielilor de judecată.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON se află culpa procesuală a recurentei-pârâte, care nu a executat obligaţiile prevăzute de lege în procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor.
Argumentele expuse în recurs nu pot fi reţinute ca temei pentru exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată şi în consecinţă, obligaţia acesteia a fost stabilită printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, nu există un motiv justificat de actele dosarului pentru micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată, constatându-se că nu se impune aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., atât faţă de obiectul acţiunii, cât şi faţă de valoarea sumei pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru critica formulată în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu privire la amendarea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi la acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere până la data executării obligaţiei de înregistrare a dosarului aferent dispoziţiei nr. X din 16 iulie 2009.
Pentru admiterea acestor cereri, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, indicat de intimata-reclamantă ca temei juridic.
Conform acestei reglementări, în cazul în care hotărârea definitivă şi irevocabilă nu se execută în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Instanţa de fond nu a stabilit un termen de executare a hotărârii pronunţate şi nici nu a avut în vedere termenul legal prevăzut pentru obligaţia executării, astfel că a admis în mod greşit cererile de amendare a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi de acordare a despăgubirilor pentru întârziere.
Soluţia de amendare a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este nelegală şi pentru că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ. privind procedura de citare a părţilor, deoarece nu a fost citat în cauză conducătorul autorităţii recurente.
Instanţa de fond a aplicat sancţiunea amenzii prevăzută de lege pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile fără a proceda la chemarea în cauză şi la citarea persoanei fizice obligate în acest sens, respectiv a conducătorului autorităţii publice.
Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, va respinge cererea privind aplicarea amenzii şi acordarea daunelor cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 189 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea privind aplicarea amenzii şi acordarea daunelor cominatorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4108/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
