ICCJ. Decizia nr. 4065/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2010, reclamantul B.C. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, solicitând repunerea în termenul de introducere a cererii, anularea Ordinelor nr. 85 din 31 martie 2009, nr. 131 și nr. 135 din 2 aprilie 2009 și nr. 810 din 25 mai 2009 și numirea în funcția de comisar șef al C.R.P.C. Prahova, cu consecința plății drepturilor salariale aferente și a acordării celorlalte drepturi legale.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada septembrie 2007-martie 2009 a ocupat prin concurs funcția publică de conducere de inspector șef la C.R.P.C. Prahova, raportul de serviciu încetând la 31 martie 2009, dată după care a fost numit comisar I superior și delegat în funcția de comisar șef în cadrul aceleiași instituții, pentru ca ulterior, prin Ordinul nr. 810 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri să fie încadrat ca director coordonator adjunct cu contract de management.
Reclamantul a invocat în susținerea temeiniciei acțiunii sale Deciziile Curții Constituționale nr. 1257/2009 și nr. 1629/2009 prin care au fost declarate neconstituționale O.U.G. nr. 37/2009 și respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, precum și Deciziile nr. 413 și nr. 414 din 14 aprilie 2010 ale aceleiași instituții prin care au fost repuse în vigoare prevederile în materie ale Legii nr. 188/1999.
Prin sentința nr. 215 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate, precum și încadrarea reclamantului în funcția de comisar șef al C.R.P.C Prahova cu plata drepturilor bănești aferente și acordarea celorlalte drepturi legale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți, constatând ca fiind întemeiată cererea de repunere în termen în raport și de prevederile art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004.
în raport de Deciziile Curții Constituționale prin care s-au declarat neconstituționale prevederile O.U.G. nr. 37/2009 și nr. 105/2009 precum și cele prin care s-a decis că, începând cu data de 28 februarie 2009 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin ordonanțele de urgență susmenționate, instanța de fond a reținut că se impune încadrarea reclamantului în funcția de comisar șef, ca efect al repunerii acestuia în situația anterioară adoptării celor două acte normative emise în anul 2009 cu privire la funcțiile publice de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate.
împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ambii pârâți au invocat greșita respingere a excepției tardivității acțiunii, formulată de reclamant la data de 24 iunie 2010, cu depășirea termenului de 1 an de la emiterea ordinelor contestate, prevăzut de art. 11 Legea nr. 554/2004.
în recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri s-au invocat și motive de netemeinicie a hotărârii, în sensul că instanța de fond a ignorat probele administrate, din care rezultă că încetarea raportului de serviciu al reclamantului a fost urmarea desființării funcției publice de conducere, de inspector șef, măsură dispusă prin modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, O.U.G. nr. 105/2009 și H.G. nr. 284/2009, reclamantul optând pentru ocuparea postului vacant de comisar superior.
Pârâții au mai arătat că instanța nu a ținut cont de reorganizarea produsă la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, urmare căreia au fost desființate funcțiile publice de inspector șef și inspector șef adjunct, în locul acestora înființându-se funcțiile de comisar șef și respectiv comisar șef adjunct, cu atribuții diferite în mod substanțial.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constatat că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, Curtea constată că este corectă soluția instanței de fond de respingere a excepției tardivității și de repunere în termenul de introducere a acțiunii, făcând o justă aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza unor ordonanțe de guvern, acordarea de despăgubiri ori obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ poate fi introdusă direct la instanță în limitele unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării în M. Of. a deciziei de declarare a neconstituționalității ordonanțelor sau a dispozițiilor din ordonanțele emise de Guvernul României.
în speță, Ordinul nr. 810 din 25 mai 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, ale cărei efecte au încetat prin declararea ca neconstituțională a legii de aprobare prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 758/06.11.2009.
în consecință, în raport de prevederile art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004 se constată respectarea termenului de 1 an de la data publicării Deciziei Curții Constituționale, excepția tardivității acțiunii fiind corect respinsă.
Soluția instanței de admitere a acțiunii este întemeiată, măsura privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului din funcția publică de conducere de inspector șef fiind dispusă cu nerespectarea prevederilor art. 100 alin. (1) lit. a) și c) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
în principal măsura dispusă prin Ordinul nr. 85 din 31 martie 2009 s-a întemeiat pe prevederile H.G. nr. 284/2009 prin care au fost operate modificări în organizarea la nivel central și teritorial a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin crearea a 12 comisariate regionale cu personalitate juridică, conduse de comisari șefi, asimilați cu funcția de director executiv.
Potrivit art. 100 alin. (1) Legea nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice în cazul în care se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50% (lit. a)) ori în cazul în care este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de 50% a atribuțiilor aferente funcției publice (lit. c)).
Or, prin H.G. nr. 284/2009 s-a schimbat denumirea celor 12 inspectorate regionale existente în 12 comisariate regionale, cu consecința schimbării denumirii funcțiilor de conducere, dar în condițiile păstrării numărului de posturi în cadrul autorității și fără modificări de fond ale atribuțiilor aferente acestor funcții publice și, oricum, nu în proporția de peste 50% cerută de Legea privind Statutul funcționarilor publici.
Astfel fiind, măsura privind desființarea funcției de inspector șef a reclamantului, urmată de cea a numirii în calitate de comisar superior, delegat în funcția publică de comisar șef al C.R.P.C Prahova și ulterior, desemnarea ca director coordonator adjunct al aceeași autorități, au fost dispuse cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4070/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4063/2011. Contencios → |
|---|
