ICCJ. Decizia nr. 4173/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții F.S. și F.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și conducătorul acesteia, sancționarea conducătorului autorității publice, în calitate de persoană obligată la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 3/2011, pronunțată în data de 10 ianuarie 2010, în dosar, de Curtea de Apel Cluj, cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la executarea efectivă, obligarea pârâtului la plata sumei de 100 RON pe zi de întârziere cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința menționată s-a admis acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispunându-se obligarea acesteia la stabilirea valorii terenului in suprafață de 315 mp situat in Bistrița, înscris in CF Bistrița, și emiterea titlului de despăgubire pentru terenul mai sus menționat în favoarea reclamanților, în conformitate cu dispozițiile Primarului Municipiului Bistrița din 16 octombrie 2008 și din 13 mai 2004 și cu sentința civila nr. 177/F/2008 din 03 aprilie 2008 a Tribunalului Bistrița-Nasăud, pronunțata în dosar.
Sentința a rămas irevocabilă, dar pârâta nu a înțeles să execute dispozițiile instanței, motiv pentru care reclamanții au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 24 Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 411 din 19 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamanții F.S. și F.G..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse în cauză, în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 19 ianuarie 2011 a fost aprobată emiterea deciziei nr. 9213 din 19 ianuarie 2011, fiind astfel pusă în executare sentința civilă nr. 3/2011.
Decizia menționată a fost comunicată reclamanților la data de 16 martie 2011, potrivit borderoului de prezentare a trimiterilor recomandate.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții F.S. și F.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra în drept motivele de recurs.
în motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că decizia nr. 9213 din 19 ianuarie 2011, prin care intimații-pârâți pretind că hotărârea judecătorească a fost executată, nu le-a fost comunicată, borderoul de prezentare a trimiterilor poștale recomandate, depus la dosar, nefăcând dovada în acest sens.
II.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul declarat potrivit art. 25 alin. (3) Legea nr. 554/2004 nu este fondat.
în temeiul art. 24 alin. (1)-(2) Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
în speță, hotărârea a cărei neexecutare o invocă recurenții-reclamanți este sentința civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2011, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să stabilească valoarea terenului pentru care părțile erau îndreptățite la despăgubiri și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Obligația impusă Comisiei Centrale a fost executată la nouă zile după pronunțarea sentinței, prin decizia nr. 9213 din 19 ianuarie 2011, a cărei copie a fost depusă la dosarul primei instanțe.
De asemenea, pârâta a făcut dovada că a expediat decizia către reclamanți , cu borderoul de prezentare a trimiterilor recomandate din data de 16 martie 2011, care poartă ștampila oficiului poștal București și în care actul din discuție figurează la poziția 12.
în acest condiții, judecătorul fondului a reținut corect că în speță nu există o neexecutare culpabilă a hotărârii judecătorești, care să atragă sancțiunile juridice prevăzute în art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004, lipsa de la dosar a confirmării de primire din partea reclamanților nefiind în măsură să ducă la o altă concluzie din perspectiva prevederii legale menționate.
2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul formulat potrivit art. 25 alin. (3) Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4174/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4169/2011. Contencios → |
|---|
