ICCJ. Decizia nr. 4177/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 2604 din 6 mai 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca lipsită de interes cererea de revizuire formulată de către M.G. împotriva deciziei civile nr. 164 din 14 ianuarie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că, în speță, revizuentul a obținut câștig de cauză prin respingerea recursului formulat de către intimații Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva încheierii din 5 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, nefiind, astfel, justificat interesul în promovarea cererii de revizuire.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuentul M.G., fără a depune motivele pe care se fundamentează cererea sa.
Examinând actele și înscrisurile dosarului, înalta Curte constată următoarele:
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi limitativ exercitată numai în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, în speță, nu se poate constatata incidența nici unuia din aceste motive expres și limitativ prevăzute de norma procedurală, reținându-se și caracterul deciziei astfel contestate, pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., înalta Curte a respins prezenta contestație în anulare ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4183/2011. Contencios → |
|---|
