ICCJ. Decizia nr. 4183/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, anularea dispoziției din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin și a dispoziției din 30 iunie 2010, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, reîncadrarea sa în funcția avută anterior și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, începând cu data destituirii și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin dispoziția din 7 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, a fost destituit din poliție pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1), lit. a) și k) Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, reținându-se în sarcina sa că a condus pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare XXX, având îmbibație alcoolică peste limita legală.
împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin reclamantul a formulat contestație, respinsă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră prin dispoziția din 30 iunie 2010.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 61 alin. (3) Legea nr. 360/2002.
Prin sentința civilă nr. 752 din data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în speță, obiectul juridic al cauzei privește acte de sancționare disciplinară, din care unul - dispoziția din 30 iunie 2010 - este emis de o autoritate centrală subordonată Ministerului Administrației și Internelor, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, aspect de natură a atrage incidența art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ..
La rândul său, prin sentința civilă nr. 229 din data de 18 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale sale materiale, invocată din oficiu, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, reclamantul solicită în principal anularea actului administrativ prin care a fost dispusă sancțiunea disciplinară a destituirii din funcție, respectiv dispoziția din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin.
Sancțiunea disciplinară a fost dispusă în virtutea raporturilor de serviciu încheiate cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, instituție cu personalitate juridică distinctă, conform prevederilor art. 12 alin. (2) O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române.
Curtea a arătat că, în condițiile în care instituția angajatoare este o autoritate publică de nivel județean, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004, nefiind prevăzută nici o altă competență în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici și neavând relevanță faptul că reclamantul atacă și actul emis în soluționarea contestației administrative, în litigiu fiind atrasă în acest fel și o instituție de nivel central, respectiv Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, întrucât raporturile de serviciu sunt încheiate la nivel local.
Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, a decis înaintarea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal.
Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului I.D.V. privind anularea dispoziției din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, prin care s-a dispus destituirea reclamantului din poliție pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1), lit. a) și k) Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, precum și anularea dispoziției din 30 iunie 2010, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către reclamant împotriva dispoziției din 07 iunie 2010 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin.
Potrivit dispozițiilor art. 60, respectiv 61 Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
Din formularea dispozițiilor legale reiese, în mod evident, că obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ, în acțiunile având ca obiect anularea unei sancțiuni disciplinare aplicate în temeiul Legii nr. 360/2002, îl reprezintă actul administrativ prin care se aplică sancțiunea disciplinară, în speță dispoziția din 07 iunie 2010, emisă de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin.
în aceste condiții, față de calitatea emitentului actului contestat, de instituție publică locală, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004 ce stabilesc competența materială a tribunalului.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a concluzionat că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Caraș-Severin, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4177/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4174/2011. Contencios → |
|---|
