ICCJ. Decizia nr. 4185/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea formulată, reclamanții A.M., A.C., A.I., A.M.A., B.F., B.E., B.L., B.N., B.P., B.S., B.A., B.N.A., B.S., B.C., C.C., C.I., C.M., C.D., C.L., D.S.M., D.D., D.R., D.S., D.C., D.S.A., D.D.A., D.M., F.L., G.I., G.I.E., G.M., G.C., G.M.A., H.M., I.S., I.M., I.A., J.L., J.L.A., K.F., L.M., L.C., L.C.A., L.M.I., L.L., L.E., L.C., L.E.A., M.E., M.A., M.I., M.M., N.V., N.G., O.L., O.E., P.F., P.M., P.A., P.I., P.M.A., P.E., R.D., R.M., R.A., R.I., R.L., Ș.A., S.A.M., S.N., S.G., S.I., S.R., S.D., S.R.A., T.V., T.M., T.F., T.M.A., U.M., U.V., V.E., V.I., V.V. și V.M. reprezentați prin Sindicatul P.A.S. au chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin și Consiliul Județean Caraș-Severin, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor la alocarea, calcularea și plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului, urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile acestora, a concediului de odihnă aferent perioadei din anii 2005-2009 și în continuare până la încetarea contractului individual de muncă, despăgubiri stabilite din motive de echitate și similitudine la nivelul indemnizației de concediu cu sporurile permanente prevăzute de lege, proporțional cu numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat în natură pentru aceeași perioadă, sume actualizate în funcție de rata inflației; obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata retroactivă către asistenții maternali profesioniști, membri ai sindicatului P.A.S., pe perioada 01 martie 2006-prezent și viitor, a sumelor de bani pentru nevoi personale ce se cuveneau copiilor și tinerilor ocrotiți de asistenții maternali profesioniști, astfel: a) 21 RON până în data de 31 decembrie 2007, respectiv 28 RON de la 01 ianuarie 2008 pentru copii care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege, b) 31,5 RON până în data de 31 decembrie 2007, respectiv 42 RON de la 01 ianuarie 2008 pentru copiii cu handicap, infestați HIV sau bolnavi SIDA, sume actualizate cu rata inflației;
- obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin să comunice sindicatului statele de plată cu calculul individualizat per fiecare asistent maternal profesionist a sumelor aferente.
Prin precizarea de acțiune înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 09 iunie 2009, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Președintelui Consiliului Județean Caraș-Severin, în calitate de ordonator principal de credite.
Prin sentința civilă nr. 894 din 05 octombrie 2009, Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea formulată reclamanții și a obligat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin să acorde reclamanților o compensare în bani corespunzătoare numărului de zile din concediul de odihnă neefectuat în anii 2005-2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, și a respins restul petitelor formulate.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâții.
Prin decizia civilă nr. 242 din 16 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Curtea de apel Timișoara în dosar, au fost admise recursurile declarate în cauză, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Caraș-Severin.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, la data de 15 aprilie 2010.
întrucât la termenul de judecată din 10 mai 2010, reclamanții au invocat excepția nelegalității dispozițiilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003, prin încheierea de ședință din 26 octombrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru a se pronunța asupra excepției invocate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14 decembrie 2010.
Poziția procesuală a Consiliului Județean Caraș-Severin și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin a fost exprimată prin înscrisurile depuse la dosar, în sensul că excepția ilegalității pe care o invocă reclamanții trebuie analizată având în vedere dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului.
De asemenea, pârâtele precizează că excepția invocată este netemeinică, ținând seama și de prevederile art. 4 Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții au depus precizare privind excepția de nelegalitate, arătând că art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003 încalcă Constituția României, C. muncii, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, legislația națională și internațională care reglementează faptul că toți salariații au dreptul la concediul de odihnă plătit.
în acest sens, reclamanții apreciază ca prevederile acestui articol sunt nelegale și, în raport cu prevederile art. 139 și art. 38 Legea nr. 53/2003 - C. muncii precum și in raport cu prevederile art. 41 alin. (2) Constituția României.
Totodată, arată că, fiind un drept constituțional, acesta nu poate fi restrâns decât prin lege, și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 53 Constituție.
în consecință, în opinia reclamanților, prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 fiind cuprinse într-un simplu act administrativ normativ, nu pot fi interpretate în sensul că modifică prevederile unei legi organice (C. muncii) sau că limitează un drept constituțional, o asemenea ipoteză fiind absurdă și inadmisibilă.
Reclamanții concluzionează că asistenților maternali, ca orice alți salariați din România, le este garantat, în mod nediscriminatoriu, prin forța dispozițiilor constituționale, dreptul la un repaus anual plătit, iar opțiunea angajatorului de a nu asigura acest repaus atrage dreptul la despăgubiri pentru asistenții maternali.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, arătând că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Pe fond, se solicită respingera ca neîntemeiată excepția de nelegalitate.
în prezenta cauză a formulat cerere de intervenție Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în interesul pârâtului Guvernul României, arătând că cererea de intervenție este justificată de calitatea de contrasemnatar al actului normativ, respectiv H.G. nr. 679 din 12 iunie 2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist nu are caracter individual, și, pe cale de consecința, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, este inadmisibilă.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 180 din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată în privința dispozițiilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003 de către reclamanți în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, Consiliul Județean Caraș-Severin, Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin și Guvernul României, de asemenea a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a pronunța această soluție , instanța de fond a reținut in esență următoarele:
Analizând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de către pârâtul Guvernul României, cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Pentru actele administrative normative, întrucât nu există niciun termen pentru promovarea acțiunii judiciare, nu este nevoie de o reglementare expresă a imprescriptibilității, când este vorba despre excepția de nelegalitate.
Cu alte cuvinte, pentru actele administrative normative, nu doar excepția de nelegalitate, ci și acțiunea directă este imprescriptibilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge excepția menționată, cu consecința soluționării în cele ce urmează a excepției de nelegalitate invocate în privința dispozițiilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003
Analizând excepția de nelegalitate pe baza motivelor invocate, instanța constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții invocă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003, potrivit cărora asistentul maternal profesionist are în privința copiilor primiți în plasament sau încredințați obligația de a asigura continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003 nu exclud dreptul asistenților maternali profesioniști de a efectua concediul anual de odihnă plătit, ci expune doar condițiile în care acesta poate fi efectuat (anume, prin păstrarea copiilor încredințați sau dați în plasament în prezența asistenților maternali ori, după caz, prin separarea acestora, în ipoteza în care aceasta este autorizată de către angajator - direcția generală de asistență socială și protecția copilului).
Cum deci, dispoziția normativă cuprinsă în H.G. nr. 679/2003 nu înlătură exercitarea dreptului la concediul legal de odihnă anual plătit și nici nu limitează exercitarea acestuia, instanța a constatat că aceasta nu este nelegală, nici în raport de prevederile constituționale și nici prin raportare la cele stipulate în C. muncii.
Astfel, instanța a reținut faptul că prevederea în discuție nu exclude dreptul asistenților maternali de a efectua concediul de odihnă, ci, dimpotrivă, este de natură să asigure exercitarea acestui drept, prin luarea în considerare a naturii speciale a activității desfășurate de această categorie profesională, respectiv, obligația acestora de a asigura integrarea în familiile proprii a copiilor încredințați sau dați în plasament.
S-a mai reținut și faptul că în cererea promovată reclamanții nu au relevat nici un motiv pentru care consideră că art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003 ar fi contrar dispozițiilor constituționale din art. 41 alin. (2), respectiv celor C. muncii invocate, aceștia susținând exclusiv faptul că în anumite situații concrete angajatorul nu a asigurat separarea copiilor de asistenții maternali pe perioada concediilor de odihnă, astfel încât reclamanții au fost puși în imposibilitate de a efectua în natură concediile, ceea ce în opinia lor, ar da naștere la un drept de despăgubire.
Or, aceste aspecte nu vizează nelegalitatea dispozițiilor normative cuprinse în hotărârea de guvern, ci modul în care ele sunt executate în anumite cazuri, neputând fi deci valorificate în speță pentru a se reține nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ ci, eventual, în cadrul unui litigiu de muncă dintre asistenții maternali și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, cum de altfel s-a și procedat în fața instanței de trimitere.
Concluzia se impune având în vedere că nelegalitatea unui act administrativ presupune nerespectarea, la data adoptării, a unor dispoziții normative cu forță juridică superioară, ceea ce nu se regăsește în speță, de vreme ce reclamanții invocă exclusiv aplicarea defectuoasă de către angajator a dispozițiilor art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003.
Instanța nu a reținut nici susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 10 lit. f) H.G. nr. 679/2003 ar contraveni Contractului colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, întrucât legalitatea unui act administrativ normativ se analizează în raport de alte dispoziții legale, din acte normative cu forță juridică superioară, iar nu în raport de dispoziții contractuale, fie ele și de nivel național.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiată excepția de nelegalitate, instanța a respins-o ca atare și, întrucât cererea de intervenție accesorie a fost formulată în favoarea pârâtului căruia îi profită soluția de respingere a acțiunii principale, instanța a admis această cerere de intervenție.
Totodată s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri, Sindicatul P.A.S. în reprezentarea membrilor de sindicat L.M. și alții a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Recursul formulat de Sindicatul P.A.S.
în motivarea recursului său, Sindicatul P.A.S. a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală în esență pentru următoarele:
- Dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 sunt nelegale deoarece încalcă Constituția României, C. muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, legislația națională și internațională ce reglementează faptul că toți salariații au dreptul la concediul de odihnă în natură și plătit.
- Consideră recurentul că este interzisă prin lege, sub sancțiunea nulității, orice convenție sau tranzacție prin care se renunță, în tot sau în parte, la dreptul la concediu de odihnă sau la alte drepturi recunoscute salariaților, precum și prin care se urmărește limitarea acestor drepturi.
Arată recurentul că membrii Sindicatului și-au desfășurat activitatea fără oprire, în perioada 2005-prezent și au beneficiat doar de o parte din drepturile de personal prevăzute de legislația muncii.
în perioada 2005-până în prezent, reclamanții asistenți maternali profesioniști au avut copiii în plasament și și-au desfășurat activitate, respectându-și toate obligațiile de creștere, educare, ocrotire și îngrijire a copiilor primiți în plasament, obligații cuprinse în contractul individual de muncă și în fișa postului.
- Concediul de odihnă fiind un drept constituțional, nu poate fi restrâns decât prin lege și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 53 Constituție.
- Dreptul la concediu anual plătit este garantat tuturor salariaților. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări (art. 139, alin. (1) și (2) Legea nr. 53/2003 C. muncii).
A mai arătat că potrivit art. 1 alin. (1) C. muncii raportat la art. 1 și art. 73 Constituția României orice derogare de la prevederile C. muncii se poate face numai prin lege organică specială.
Prevederile art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003, fiind cuprinse într-un simplu act normativ, nu pot fi interpretate în sensul că modifică prevederile unei legi organice (C. muncii) sau că limitează un drept constituțional.
- De asemenea se arată de recurent că, neefectuându-se în natură concediul de odihnă - în sensul suspendării tuturor obligațiilor de serviciu, datorită faptului că angajatorul nu a autorizat suspendarea obligațiilor de serviciu, atrage despăgubirea asistentului maternal cu o sumă egală cu indemnizația de concediu neefectuat în natură (art. 149 C. muncii, Contractul colectiv de muncă).
întâmpinarea
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat arătând că textul de lege atacat nu exclude dreptul asistenților maternali profesioniști de a efectua concediul anual de odihnă plătit ci doar expune condițiile în care acesta poate fi efectuat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Recursul este nefondat.
H.G. nr. 679/2003 a fost adoptată în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) O.U.G. nr. 26/1997- privind protecția copilului în dificultate .
Potrivit art. 20 alin. (3) O.U.G. nr. 26/1997 "Persoana sau, după caz, unul dintre soții cărora le-au fost încredințați sau dați în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredințării sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregătire medie, încadrat în funcție de vechime. Perioada respectivă se consideră vechime în muncă. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordată se va plăti sub formă de indemnizație lunară. Prevederile prezentului alineat se aplică numai persoanelor care au obținut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, în condițiile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredințat sau dat în plasament la o rudă a acestuia, până la gradul al patrulea inclusiv".
Art. 10 alin. (1) H.G. nr. 679/2003 prevede:
Asistentul maternal profesionist are următoarele obligații privind copiii primiți în plasament sau încredințați:
a) să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase fizice, psihice, intelectuale și afective a acestora;
b) să asigure integrarea copiilor în familia sa, aplicându-le un tratament egal cu al celorlalți membri ai familiei;
c) să asigure integrarea copiilor în viața socială;
d) să contribuie la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau la integrarea acestora în familia adoptivă, după caz;
e) să permită specialiștilor serviciului public specializat pentru protecția copilului sau organismului privat autorizat supravegherea activității sale profesionale și evaluarea evoluției copiilor;
f) să asigure continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepția cazului în care separarea de copiii plasați sau încredințați pentru această perioadă este autorizată de către angajator;
g) să păstreze confidențialitatea informațiilor pe care le primește cu privire la copii.
Recurentul invocă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 - arătând că prin aceste dispoziții se încalcă:
- prevederile art. 41 alin. (2) Constituția României ("Salariații au dreptul la (_) concediu de odihnă plătit).
- prevederile art. 39 C. muncii - "Salariatul are în principal următoarele drepturi (_) c) dreptul la concediu de odihnă anual).
- prevederile art. 38 C. muncii (Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor este lovită de nulitate").
- prevederile art. 56 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel național (salariații au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit , de minimum 21 zile lucrătoare.
înalta Curte observă că dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 nu încalcă dreptul salariaților - asistenți maternali profesioniști la efectuarea concediului de odihnă și remunerarea acestuia și prin faptul că în perioada efectuării concediului legal de odihnă de către asistenții maternali profesioniști, aceștia în baza contractului individual de muncă a convenției anexă la carte de muncă încheiat cu angajatorul (art. 8 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (1) H.G. nr. 679/2003) sunt obligați să asigure continuitatea activității desfășurate;
Așa cum a reținut și instanța de fond, situațiile prezentate de membrii sindicatului, că în situații concrete angajatorul nu a putut asigura separarea copiilor de asistenții maternali pe perioada concediului de odină și considerațiile privind un drept de despăgubire suplimentar pentru neefectuarea în natură a concediilor de odihnă, nu este de natură a considera că s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) H.G. nr. 679/2003 - activitatea desfășurată de asistentul maternal în baza contractului de muncă are un caracter special, specific protecției copilului și cunoscut acestora de la momentul încheierii contractului.
Dat fiind caracterul specific al contractului de muncă și interesul protecției copilului, asistenții maternali profesioniști devin în anumite limite reprezentanții legali ai copilului protejat.
Acest lucru se desprinde și din dispozițiile art. 10 alin. (1), (2) O.U.G. nr. 26/1997 potrivit cărora persoana căreia i s-a încredințat copilul are drepturile și obligațiile părinților în ceea ce privește persoana copilului; domiciliul copilului încredințat fiind la persoana căreia i s-a încredințat.
în aceste circumstanțe, dreptul la despăgubiri pentru continuarea activității de părinte maternal, invocat de recurentul - reclamant prin membrii săi ca efect al pretinsei nelegalități a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 - se circumscrie eventual într-un litigiu de muncă, fiind derivat din derularea unui contract de muncă special însă nu conduce la nelegalitatea acestor din urmă dispoziții legale fiind vorba de modalități de punere în executare a acestora.
Cum dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) H.G. nr. 679/2003 - consacră dreptul la concediu anual remunerat - în cele 2 variante - cu păstrarea copiilor încredințați sau dați în plasament sau prin separarea acestora de asistenții maternali - acest drept recunoscut, consacrat de art. 41 alin. (2) Constituție și de prevederile art. 38 C. muncii nu este în nici un fel încălcat dat fiind specificul contractului de muncă și interesul superior al protejării copilului - care se desprinde din întreg ansamblul legislației în materie.
în ceea ce privește compatibilitatea dispozițiilor legale - cu prevederile Contractului colectiv de muncă 2007-2010 - așa cum corect a reținut și instanța fondului, acestea nu pot fi avute în vedere în analizarea legalității unui act normativ din 2003 - având o natură contractuală - nefiind cu forță juridică superioară acestuia.
Față de cele arătate mai sus, constatând că sentința de fond era legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4186/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4184/2011. Contencios → |
|---|
