ICCJ. Decizia nr. 4186/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul R.M. a chemat în judecată pe Primul Ministru, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat să pună în executare decizia nr. 2098 din 4 iunie 2009, respectiv să fie obligat la plata de despăgubiri pentru unitățile de fond deținute la Fondul Național de Investiții, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești în prezenta cauză.
Reclamantul a solicitat și daune morale, daune materiale și amendarea conducătorului autorității publice.
Pârâtul, Primul Ministru al României, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primului-Ministru și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 3421 din 13 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., coroborat cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că acțiunea formulată de recurentul-reclamant este inadmisibilă, având în vedere obiectul acesteia, respectiv punerea în executare a unei decizii penale, precum și temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 24 Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, modificată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Or, în cauză, reclamantul nu contestă acte administrative care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.
Reclamantul, prin acțiunea formulată, a solicitat punerea în executare a unei hotărâri penale, invocând dispozițiile art. 24 Legea nr. 554/2004.
Demersurile reclamantului se circumscriu sferei procedurii penale și nu a contenciosului administrativ.
în consecință, pentru considerentele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat sentința recurată și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4185/2011. Contencios → |
|---|
