ICCJ. Decizia nr. 4200/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei și soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 250 din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta SC C.M.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
între reclamanta SC C.M.P. SRL în calitate de cumpărător și societatea comercială T.P. SRL București s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008, modificat prin actul adițional la contract, prin care reclamanta a cumpărat 497.307 kg de motorină euro Diesel, motorină care a fost livrată ulterior beneficiarului SC S.P. SRL Boldești-Scăieni.
în luna septembrie 2009 organele fiscale au efectuat o verificare privind accizele datorate bugetului de stat de reclamantă, analizând perioada martie 2004-februarie 2009, control finalizat cu raportul de inspecție fiscală parțială din 18 septembrie 2009, prin care au stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat accize în valoare de 542.492 RON, aferente cantității de motorină achiziționate și majorări de întârziere în valoare de 258.574 RON, întrucât reclamanta nu poate face dovada provenienței produsului petrolier dintr-un antrepozit fiscal de producție și, implicit, nici dovada plății accizei aferente.
Astfel, în cuprinsul raportului s-a reținut că motorina a fost cumpărată în perioada martie 2008- noiembrie 2008, cu 16 facturi fiscale, fiind prezentate 15 declarații de conformitate emise de producătorul SC P. SA - Sucursala Petrobrazi pentru beneficiarul SC V.I. SRL București și o declarație de conformitate și un raport de încercări emise de producătorul SC P.L. SA.
în urma verificării realității tranzacțiilor comerciale desfășurate de societățile implicate, organele fiscale au constatat că SC T.P. SRL și SC V.I. SRL nu funcționează la sediul social declarat, iar reprezentanții legali nu au putut fi contactați.
Totodată, furnizorul nu a depus bilanțurile anuale pe anii 2005-2007, iar beneficiarul pe anii 2004-2007.
Prin decizia nr. 01 din 12 ianuarie 2010 pârâta - Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova-Biroul de soluționare a contestațiilor, a respins contestația formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. (2) și art. 178 alin. (4) C. fisc. este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acest produs nu a fost plătită; în caz contrar persoana care deține acest produs este obligată la plata accizelor aferente produselor accizabile.
Reclamanta s-a aprovizionat cu produsul petrolier fără a deține autorizație de antrepozit fiscal, conform art. 179 alin. (1) și art. 180 alin. (1) Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. sau autorizație de utilizator final, conform pct. 51.3 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a C. fisc..
Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (4) C. fisc., deoarece reclamanta a deținut produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, produse pentru care nu se poate face dovada plății accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele.
Susținerea reclamantei în sensul că nu poate fi obligată la plata accizelor, deoarece potrivit art. 2 din actul adițional la contractul încheiat cu SC T.A.P. SRL din 2008 părțile au convenit ca obligația de justificare a accizei aferente mărfii facturate să revină în totalitate vânzătorului, iar cumpărătorul să nu poată fi tras la răspundere pentru imposibilitatea justificării plății accizei, va fi înlăturată de Curte, deoarece libertatea contractuală a părților este limitată de dispozițiile legale de ordine publică, imperative, normele legale imperative neputând fi încălcate sau înlăturate prin voința părților contractante, cum este situația în cauză.
Recursul
împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta SC C.M.P. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în esență pentru următoarele motive:
- Consideră recurenta că nu datorează accize întrucât în documentația prezentată de organele fiscale, SC T.P. SRL București a fost recunoscută ca având antrepozit fiscal, fiind societatea care a achiziționat produsele petroliere de la SNP P. SA-Rafinăria Brazi și L. SA Teleajen prin intermediul SC V.I. SRL București.
- Instanța de fond a ignorat faptul că în contractul pe care recurenta SC C.M.P. SRL Ploiești l-a încheiat cu SC T.A.P. SRL București s-a stipulat expres că furnizorul produselor petroliere este răspunzător de plata accizelor iar recurenta în calitate de cumpărător nu va putea fi trasă la răspundere pentru imposibilitatea justificării plății accizei (art. 2 din Actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 25 ianuarie 2008).
- De asemenea, sentința de fond este criticabilă și prin prisma faptului că a considerat nerelevant faptul că reclamanta-recurentă SC C.M.P. SRL Ploiești a fost sancționată contravențional la data de 16 februarie 2009, constatându-se că nu au fost prezentate rapoartele de încercări care trebuiau să însoțească cele 16 facturi de livrare motorină.
în drept , cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..
întâmpinarea
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că societatea recurentă nu este autorizată ca antrepozit fiscal de producție și nici ca utilizator final iar începând cu 1 martie 2009 și-a suspendat temporar activitatea de intermediere și comercializare a produselor energetice.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Recursul este nefondat.
- Nu poate fi primită susținerea recurentei că SC T.A.P. SRL București având antrepozit fiscal a achiziționat produsele petroliere de la SNP P. SA - Rafinăria și S.C. L. SA Teleajen prin intermediul SC V.I. SRL București.
Se reține de înalta Curte că nu s-a putut face dovada realității tranzacțiilor efectuate în perioada martie 2008-noiembrie 2008. Astfel, deși facturile de livrare a produsului petrolier emise de furnizorul SC T.A.P. SRL au fost însoțite de 15 declarații de conformitate emise de producătorul SC P. SA - Rafinăria Brazi și o declarație de conformitate emisă de producătorul SC P.L. SA, în urma verificărilor a rezultat că societatea furnizoare - SC T.A.P. SRL și societatea beneficiară SC V.I. SRL nu funcționează la sediul declarat și nu au depus bilanțurile anuale pe anii 2004-2005.
De asemenea, în urma verificărilor a rezultat că nici una din societățile SC C.M.P. SRL Ploiești, SC T.A.P. SRL și SC V.I. SRL nu au desfășurat relații comerciale cu societatea producătoare în perioada de referință.
în conformitate cu prevederile art. 168 alin. (2) C. fisc. "Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită".
Art. 178 alin. (4) C. fisc., arată "Deținerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor atrage plata acestora.
Pct. 7 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. prevăd: " în cazul în care prin circuitul economic nu se poate face dovada că produsele accizabile deținute în scopuri comerciale provin de la un antrepozit fiscal, operator neînregistrat sau de la importator, acciza se datorează de către persoana la care se întrerupe acest circuit, în termen de 5 zile de la data la care s-a făcut constatarea".
în mod corect instanța de fond a reținut având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, că reclamanta a deținut produse accizabile în afara antrepozitului fiscal și întrucât nu se poate face dovada plății accizelor, îi revine obligația de a plăti accizele, fiind persoana la care se întrerupe circuitul economic.
Este nefondat motivul de recurs referitor la răspunderea vânzătorului de a plăti accize în conformitate cu art. 2 din actul adițional la contractul încheiat cu SC T.A.P. SRL
Conform art. 968 C. civ. - "Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Convenția dintre recurenta-reclamantă și SC T.A.P. SRL eludează dispozițiile legale prevăzute în C. fisc. privind antrepozitul fiscal și obligația achitării accizelor în sensul arătat mai sus.
Cauza actului juridic încheiat între cele două părți - adică scopul urmărit prin încheierea acestuia a fost să eludeze dispozițiile legale, documentele tranzacției fiind falsificate , fiind vorba de firme fantomă.
- înalta Curte apreciază că în raport de cele prezentate mai sus nici motivul de recurs privind constatările procesului-verbal de contravenție nu este fondat. Chiar dacă procesul verbal de contravenție a fost anulat - pentru că fapta nu este corect descrisă - (decizia civilă nr. 625 din 31 martie 2010 a Tribunalului Prahova) - această împrejurare nu anulează cele constatate în derularea circuitului economic și nici inaplicabilitatea prevederilor legale incidente din C. fisc., la care s-a făcut referire mai sus.
Constatând că sentința de fond era legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte a respins recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare și casare a sentinței recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4199/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4198/2011. Contencios → |
|---|
