ICCJ. Decizia nr. 4203/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată, reclamantul M.M.C. a chemat în judecată pe pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș și Ministerul Comerțului și Mediului de Afaceri pentru a se dispune revocarea Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, prin care i-a încetat contractul de management din 25 mai 2009, pentru a fi reintegrat în funcția de director coordonator în cadrul primului pârât, pentru a-i fi plătite drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, începând cu momentul emiterii ordinului și până la încadrarea efectivă și pentru a fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a deținut funcția de director coordonator la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, începând cu data de 25 mai 2009, că la data de 24 decembrie 2009 i s-a comunicat prin poștă că prin Ordinul nr. 1343 din 24 decembrie 2009 i-a încetat contractul de management, începând cu data de 15 decembrie 2009, ca urmare a calificativului "necorespunzător" la evaluarea activității prestate, în perioada mai-septembrie 2009 și că la data emiterii acestui ordin se afla în incapacitate temporară de muncă (în perioada 01 decembrie 2009-18 decembrie 2009).
Reclamantul a evidențiat nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ, prin aceea că s-a luat în considerație în mod greșit evaluarea sa în luna mai, deși în perioada 01-24 mai 2009 activitatea a fost condusă de către directorul interimar, comisar R.R., că evaluarea făcută pe o perioadă de 4-5 luni este lipsită de obiectivitate, că i s-a refuzat acordarea concediului legal de odihnă, precum și cererea de încetare a contractului de muncă. A arătat reclamantul că actul administrativ nu este întemeiat în drept, derogă de la clauzele contractului de management în ceea ce privește perioada de evaluare, încalcă normele imperative în privința condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile art. 74 C. muncii, fiind emis ca urmare a unei discriminări politice, interzisă prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinările formulate în cauză s-a făcut precizarea că începând cu data de 24 septembrie 2010 a fost desființat Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, atribuțiile fiind preluate de către fiecare Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor care a fost în subordinea Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, care a dobândit personalitate juridică și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș, motivând că nu este emitenta actului supus anulării.
S-a invocat de asemenea excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a evidențiat legalitatea emiterii actului, deoarece contractul de management prevede eliberarea din funcție, dacă persoana evaluată obține un punctaj necorespunzător.
Prin "completarea" formulată la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul a evidențiat calitatea procesuală pasivă a A.N.P.C., motivând că pârâta a adus la îndeplinire ordinul atacat și fiind organ ierarhic superior, se impune a-i fi opozabilă hotărârea.
Instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a A.N.P.C., care, formulând întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că ordinul a fost emis de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, cât și excepția de prematuritate a acțiunii, datorită lipsei procedurii prealabile. Cu privire la fond, pârâta a subliniat respectarea legalității în ceea ce privește emiterea ordinului, precum și faptul că funcția pentru care reclamantul a solicitat reîncadrarea nu mai este în ființă în prezent, datorită reorganizării.
Prin sentința civilă nr. 269/F-CONT din 24 octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului M.M.C., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 803 din 25 mai 2009, reclamantul a fost încadrat în baza contractului de management, pentru o perioadă determinată de 4 ani, în funcția de director coordonator la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, iar prin Ordinul nr. 1343 din 14 decembrie 2009, emis de pârâtul Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a încetat contractul de management, ca urmare a obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea activității prestate de reclamant, în perioada mai-septembrie 2009.
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de tardivitate a formulării acțiunii de către reclamant, reținând că în conformitate cu susținerile formulate de către reclamant și cu înscrisurile atașate cauzei, ordinul supus anulării i-a fost comunicat prin poștă la data de 24 decembrie 2009, că reclamantul a formulat plângerea prealabilă la data de 07 ianuarie 2010 și, deși a primit răspuns la data de 08 februarie 2010, s-a adresat instanței la data de 27 octombrie 2010, depășindu-se termenul stabilit de legiuitor.
S-a reținut că sancțiunea nerespectării acestui termen atrage respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, astfel că, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) Legea nr. 554/2004, s-a respins acțiunea formulată de către reclamant, ca fiind tardiv formulată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea cererii de recurs, reclamantul M.M.C. a arătat în esență următoarele:
- în mod eronat instanța de fond a reținut că la data de 7 ianuarie 2010 recurentul-reclamant a formulat plângere împotriva Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, că acesta a primit răspuns la plângerea prealabilă la data de 8 februarie 2010 - și s-a adresat instanței la data de 27 octombrie 2010 - cu depășirea termenului stabilit de legiuitor.
Arată recurentul că deși răspunsul la plângerea prealabilă a fost înregistrat la ieșire la data de 23 februarie 2010, data de comunicare nu este cunoscută - dat fiind faptul că din data de 25 ianuarie 2010 recurentul nu mai locuise în str. EEE, având locuința închiriată.
De asemenea se arată că data introducerii acțiunii este potrivit ștampilei Curții de Apel Pitești - 30 septembrie 2010, nu 01 octombrie 2010 sau 27 octombrie 2010.
în drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pârâții-intimați Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor au formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
De asemenea, pârâții-intimați au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat de asemenea concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
înalta Curte a pus în discuția părților excepțiile invocate la termenul din 20 septembrie 2011 în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ..
Constatând că aceste excepții au fost invocate de pârâți și la instanța de fond care însă a analizat cu prioritate excepția tardivității acțiunii, recursul fiind formulat împotriva respingerii ca tardivă a acțiunii reclamantului, rezultă că această excepție privind calitatea procesual pasivă - nu pot fi analizate decât în subsidiar dacă instanța de fond ar fi trecut peste excepția tardivității - care este o excepție de învestire a instanței.
în consecință, se vor respinge excepțiile invocate de intimați.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și conform art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2), (5) Legea nr. 554/2004 - Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii;
b) data expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 7 ianuarie 2010 și a primit răspuns la 8 februarie 2010 astfel că în raport de data introducerii acțiunii - 27 octombrie 2010 - a fost depășit termenul de 6 luni de la data comunicării răspunderii la plângerea prealabilă.
Este real faptul că, așa cum susține recurentul comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă a avut loc la altă dată decât cea reținută de instanța de fond și de asemenea introducerea acțiunii a avut loc la altă dată.
Astfel potrivit ștampilei poștale aflate dosar fond comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă a fost depusă la poștă în data de 9 februarie 2010 iar potrivit ștampilei Curții de Apel Pitești acțiunea reclamantului-recurent a fost înregistrată la data de 30 septembrie 2010.
Se observă că, și dacă ar avea drept reper pentru calcularea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 Legea nr. 554/2004 - cele două date, menționate eronat de instanța de fond, cererea reclamantului - recurent ar fi de asemenea tardivă. Din luna februarie până în luna septembrie fiind mai mult de 6 luni.
Nu poate fi primită critica recurentului în sensul că a primit în fapt comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă în luna aprilie 2010 - întrucât nu mai locuia la adresă - deoarece avea locuința închiriată.
Se reține că adresa invocată de recurentul - reclamant în acțiunea introdusă la instanța de fond și în cererea de recurs unde s-a efectuat procedura de citare în această cauză este de asemenea în str. EEE.
în condițiile în care nu există nici o dovadă că recurentul-reclamant locuia în fapt la altă adresă și câtă vreme acesta nu a anunțat despre modificarea adresei de corespondență, motivul de recurs invocat este apreciat ca nefondat - în considerarea prevederilor art. 98 C. proc. civ. precum și a principiului "nemo auditur propriam turpitudinem".
Față de cele arătate mai sus, s-a reținut că acțiunea reclamantului a fost introdusă tardiv, astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4201/2011. Contencios → |
|---|
