ICCJ. Decizia nr. 4251/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30 decembrie 2010, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la efectuarea de cercetări cu privire la plângerea penală din 15 aprilie 2009 depusă la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și plângerea penală din 01 iulie 2009 depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
2. Apărările pârâtului
prin întâmpinarea formulată, pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea acțiunii deduse judecății și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, solicitând, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
3. Considerentele înaltei Curți asupra cererii formulate
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 din C. proc. civ., "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".
Așa cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, prin cererea formulată, reclamantul solicită obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze cercetări cu privire la plângerile penale formulate, invocând refuzul nejustificat al instituției pârâte.
Competența de judecată a înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - "Competența instanțelor judecătorești", Titlul I - "Competența după materie", din C. proc. civ., în special ale art. 4 și din care rezultă într-o manieră neechivocă că înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (respectiv art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență materială a înaltei Curți va fi admisă, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 158 alin. (1) și (3) și art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, această instanță fiind în măsură să aprecieze dacă acțiunea de față se circumscrie sferei contenciosului administrativ în contextul art. 1 și art. 8 alin. (1) din legea specială și, în măsura în care se impune, să examineze fondul cererii formulate de reclamantul N.N..
5. Soluția înaltei Curți
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 cu referire la art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ., înalta Curte a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4247/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4246/2011. Contencios → |
|---|
