ICCJ. Decizia nr. 4247/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Prima instanță
1.Sesizarea instanței de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U. a solicitat suspendarea actului administrativ din 04 februarie 2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, până la soluționarea cererii de anulare a actului administrativ.
Raportându-se la situația de fapt potrivit căreia Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U. gestionează de aproape 60 de ani fondul cinegetic M., județul Călărași, reclamanta a invocat prevederile O.U.G. nr. 102/2010 ce modifică Legea nr. 407/2006, ale Ordinelor Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010 și nr. 2265/2010, conform cărora, la expirarea contractului de gestiune, fondul de vânătoare urmează să se atribuie fie gestionarului consacrat, dacă își exercită dreptul de preemțiune, fie este scos la licitație.
în situația în care, a precizat reclamanta, proprietarul sau asociația de proprietari a unei suprafețe ce depășește 50% din fondul de vânătoare își manifestă intenția de a administra fondul de vânătoare, atribuirea se va face în mod direct și prioritar acelui proprietar.
Având în vedere faptul că Asociația de proprietari U.N.S. a solicitat atribuirea directă a fondului de vânătoare M. către Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc 2007, iar Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Ministerului Muncii și Pădurilor a admis cererea prin procesul-verbal din 04 februarie 2011, reclamanta a susținut nelegalitatea actului administrativ menționat, motivat de faptul că Asociația de Proprietari U.N.S. nu deține peste 50% din suprafața fondului M., dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren conține falsuri evidente, iar atribuirea directă încalcă reglementările art. 8 Legea nr. 407/2006.
Asociația reclamantă a susținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative privind existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, arătând că schimbarea gestionarului fondului de vânătoare până la stabilirea de către instanța de judecată a legalității deciziei de atribuire ar avea efecte negative atât asupra asociației, cât și asupra efectivelor de vânat existente, iar predarea în acest moment a fondului ar aduce prejudicii și inechități atât în administrarea resurselor materiale, cât și de personal.
2.Apărările pârâtului
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivând că procesul-verbal nu poate fi considerat un act administrativ în sensul definit prin art. 2 alin. (2) lit. c) Legea nr. 5542004, ci reprezintă un act preparatoriu, care nu poate produce el însuși efecte juridice. Pe de altă parte, pârâtul a susținut că reclamanta nu a făcut dovada plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului administrativ și, în consecință, cererea de suspendare a executării nu respectă dispozițiile imperative ale art. 14 Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 Legea contenciosului administrativ.
3.Soluția instanței de fond
Prin încheierea de la 21 martie 2011, Curtea de Apel București, a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de către pârât prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2577 din 01 aprilie 2011, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a analizat situația de fapt și dispozițiile legale incidente, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Astfel, prima instanță a apreciat că invocarea unor presupuse ilegalități sau falsuri care afectează actul administrativ fără un minim probatoriu care să conducă la concluzia că suspendarea executării actului administrativ se impune pentru evitarea producerii unor consecințe grave pentru reclamantă nu poate fi asimilată cazului bine justificat.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut nici dovada existenței unei pagube iminente în sensul prevăzut de lege, construcțiile și instalațiile pe care reclamanta pretinde că le deține în fondul cinegetic fiind obligatorii de realizat de către gestionarii faunei cinegetice, conform Ordinului Ministrului nr. 219/2008 privind aprobarea modelului cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice.
II.Instanța de recurs
1.Criticile recurentei-reclamante
împotriva sentinței civile nr. 2577 din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că există nereguli în constituirea Asociației de Proprietari U.N.S. care a solicitat atribuirea directă a fondului cinegetic M. în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) Legea nr. 407/2006, către Asociația Vânătorilor și Pescarilor Zimbrul Românesc 2007, în sensul că multe persoane nu au semnat adeziune la această asociație, altele au fost semnate în fals, fiind decedate, iar mai multe autorități locale nu au recunoscut semnarea documentelor ce au stat la baza atribuirii fondului cinegetic și nici scrisoarea care a fost trimisă persoanelor care figurează în tabelul de proprietari, scrisoare prin care asociația își cere scuze că în mod eronat s-au trecut în acel tabel.
Recurenta-reclamantă a învederat că este greșită și modalitatea de calcul a suprafețelor de teren, care justifica atribuirea directă a fondului cinegetic, deoarece din fișa fondului afișată pe sit-ul Ministerului Mediului rezultă că în mod eronat a fost trecută și comuna Nana cu o suprafață de 3168.5032 ha, deși aceasta este situată în afara fondului cinegetic M..
A concluzionat recurenta că existau suficiente dovezi pentru a se constata îndeplinite cerințele art. 14 Legea nr. 554/2004, fiind dovedit atât cazul bine justificat, dar și paguba iminentă, reprezentată de imposibilitatea recurentei de a-și îndeplini scopul pentru care a fost constituită, care nu are drept obiectiv obținerea de profit.
Recurenta a susținut că gestionează acest fond de multă vreme, că a renunțat la dreptul legal de a vâna și recolta anumite exemplare sălbatice de pe acest fond cinegetic, din fișa fondului rezultând că acesta a fost bine gestionat, conform cotelor de recoltă menționate în această fișă, respectându-se astfel directivele UE privind gestionarea durabilă a faunei cinegetice, schimbarea administratorului fondului conducând la recoltarea cât mai multor exemplare de animale sălbatice și la sărăcirea ireversibilă a fondului.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare, în drept indicându-se dispozițiile art. 7, 15 Legea nr. 554/2004,art. 82, 112 și 274 C. proc. civ..
2.Apărările intimatului
Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a solicitat constatarea nulității recursului, considerând că nu s-au formulat motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței, iar în subsidiar ca nefondat, întrucât nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare.
3.Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv de cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:
Deși recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul legal al recursului, se constată că motivele de recurs formulate de aceasta se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a legii la soluționarea cauzei, excepția nulității recursului invocată de intimat fiind respinsă la termenul de judecată din 5 octombrie 2011.
Se observă că în finalul recursului dintr-o eroare materială sau indicat prevederile art. 15 Legea nr. 554/2004, ca temei al cererii de suspendare cu care reclamanta a învestit instanța de judecată, în realitate fiind vorba de art. 14 din acest act normativ, așa cum reiese din petitul acțiunii introductive, temei legal în baza căruia s-a și pronunțat sentința 2567 din 1 aprilie 2011 de către Curtea de Apel București , hotărâre atacată cu prezentul recurs.
înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat pentru următoarele argumente:
Prima instanță a reținut corect că potrivit prevederilor Legii nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2010 și în temeiul Ordinelor Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010 și 2265/2010, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator în mod direct sau prin licitație publică - art. 8 alin. (1) O.U.G. nr. 102/2010.
Actele normative menționat anterior prevăd posibilitatea atribuirii directe în situația în care proprietarii persoane fizice sau juridice, individual sau constituite legal într-o asociație ale cărei terenuri depășesc 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic își manifestă intenția de a-l administra, art. 8 alin. (2) O.U.G. nr. 102/2010 .
în cauză Asociația de Proprietari U.N.S. a solicitat atribuirea directă a fondului de vânătoare M. către Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc 2007, cererea fiind admisă prin procesul verbal din 4 februarie 2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, a cărui suspendare a executării a fost solicitată de recurenta-reclamantă din prezentul proces.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs reține că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepție, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.
Art. 2 lit. t) legea 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004.
Prima instanță a constatat în mod greșit că în speță nu erau îndeplinite toate condițiile legale, pentru a se putea proceda la suspendarea deciziei de impunere din 2010 emisă de recurentă în sarcina intimatei.
Recurenta-reclamantă a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004.
Fără a antama fondul dreptului dedus judecății, motivele invocate de recurentă privind nereguli materiale evidente în legătură cu suprafața terenurilor deținute de Asociația de Proprietari U.N.S., care o îndreptățeau să solicite atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondului M., către Asociația de Vânătoare Zimbru Românesc 2007, sau în legătură cu localizarea acestor terenuri, care nu se situează în perimetrul fondului a cărui atribuire s-a solicitat, sunt de natură să creeze o îndoială justificată cu privire la actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, aparența dreptului fiind în favoarea recurentei.
De altfel, recurenta-reclamantă a notificat la 20 ianuarie și la 25 ianuarie 2011 atât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, dar și Ministerul Mediului și Pădurilor, ultima notificare din 27 ianuarie 2011 fiind adresată Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, care a emis și actul administrativ a cărui suspendare se solicită.
Recurenta a atașat acestor notificări înscrisuri depuse și la dosarul cauzei, reprezentate de 14 declarații ale unor persoane fizice prin care atestau că nu au semnat tabelul pentru cetățenii deținători de terenuri agricole și pădure, care au solicitat să facă parte din Asociația U.N.S., precum și copia unor certificate de deces ale unor persoane care figurează în tabel cu semnătură.
A mai învederat recurenta că mulți semnatari ai tabelului ca cetățeni deținători de terenuri nu au trecut CNP-ul, ia alții au numărul de CNP format fin 6 cifre.
în etapa soluționării cererii de suspendare nu se antamează fondul cauzei, însă examinarea sumară argumentelor de fapt și juridice prezentate de recurentă, însoțite de documente aparent valabile sunt de natură să inducă o îndoială justificată cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
în aplicarea principiului executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un echilibru și anumite garanții particularilor, pentru a beneficia de o protecție adecvată , în raport cu acțiunile autorităților publice, care pot îmbrăca uneori un caracter abuziv, chiar discreționar.
Este echitabil a în anumit situații ce creează îndoieli privind legalitatea unui act administrativ, aflat în curs de evaluare la organul emitent, în cazul contestației administrative, sau la instanța de judecată, în cazul acțiunii în anulare, ca respectivul act să nu-și producă efectele asupra destinatarilor, până la soluționarea acțiunii în anulare.
Recurenta-reclamantă a dovedit și existența unei pagube iminente, în sensul posibilității de a suferi un prejudiciu material viitor și previzibil, prin punerea în executare a procesului verbal de atribuire directă din 2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, întrucât gestionează eficient acest fond de peste 60 de ani, scopul constituirii recurentei neavând caracter pecuniar, iar atribuirea acestui fond, altul gestionar, care nu și-ar mai exercita asemenea prerogative, fără o verificare judicioasă a condițiilor legale putând provoca pagube importante și ireversibile faunei existente pe acest fond, dacă nu ar fi corect gestionată și exploatată.
Alături de argumentele expuse mai anterior, înalta Curtea are în vedere și recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștri, care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă , în speță instanța judecătorească, să ia măsuri provizorii corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia.
Soluția suspendării actului administrativ, până la pronunțarea instanței, se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără a se aduce atingere principiului executării deciziilor autorităților administrative din oficiu, prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, expuse în prezenta hotărâre, de circumstanțele cauzei și de recomandările Comitetului de Miniștri, pentru a evita excesul de putere din partea autorității intimate, înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ reprezentat de procesul verbal din 4 februarie 2011 emis de intimat este de natură a crea pagube serioase recurentei, care pot avea consecințe grave atât în privința activității acesteia, dar și în privința degradării fondului cinegetic atribuit, contrar principiului dezvoltării durabile promovat în politica de mediu atât a Statului Român, dar și a Uniunii Europene.
4.Soluția instanței de recurs
Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , coroborat cu art. 2 alin. (3) Legea nr. 554/2004, înalta Curte a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentința în sensul că a admis cererea de suspendare, așa cum a fost formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4251/2011. Contencios → |
|---|
