ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1542 din 16 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de N.V. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în camera de consiliu, ca tardiv formulat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar, mai înainte de a trece la analiza motivelor de recurs, a constatat că recursul în cauză a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv 48 de ore de la pronunțare.
Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2011, recurentul-reclamant N.V. a solicitat, în temeiul art. 281 și art. 2812 C. proc. civ., îndreptarea și completarea dispozitivului deciziei nr. 1542 din 16 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
în motivarea cererii, recurentul a susținut că instanța de control judiciar a omis să rețină susținerile acestuia privind neîndeplinirea procedurii de citare a părților pentru termenul de judecată din 26 iunie 2009, soluționând excepția tardivității declarării recursului fără a analiza excepția nulității încheierii de ședință recurate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a invocat excepția inadmisibilității cererii formulate de către recurent, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Examinând cauza și cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată că prezenta cerere de îndreptare și completare a dispozitivului deciziei nr. 1542 din 16 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
în conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".
Verificând motivele prezentei cereri de îndreptare a erorii materiale, înalta Curte constată că instanța de recurs a reținut, în practicaua deciziei nr. 1542 din 16 martie 2011, faptul că recurentul N.V. a invocat excepția nulității încheierii de ședință recurate față de neîndeplinirea procedurii de citare, astfel încât, în mod eronat, recurentul consideră că instanța a omis să rețină susținerile sale, în sensul prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ..
în ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1542 din 16 martie 2011, înalta Curte reține faptul că, în mod legal, instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la nulitatea încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009.
Astfel, analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, stabilind că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Având în vedere faptul că excepția tardivității declarării căii de atac este o excepție de procedură, peremptorie și absolută, înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de recurs a examinat-o cu prioritate, întrucât nerespectarea termenului imperativ de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul prevăzut de lege. Prin constatarea decăderii, dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea acestei excepții exclude analizarea celorlalte aspecte invocate.
în lipsa posibilității juridice a instanței de control judiciar de a examina motivele de recurs, înalta Curte reține faptul că cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1542 din 16 martie 2011 excede procedurii reglementate de art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, înalta Curte a constatat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 și art. 2812 C. proc. civ. și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către recurentul - reclamant N.V.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4261/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4247/2011. Contencios → |
|---|
