ICCJ. Decizia nr. 4261/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 10937/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.M., în temeiul art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, republicată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea în tot a H.G. nr. 737/2010 privind "metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 11 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că suspendarea solicitată reprezintă o măsura cu caracter de protecție provizorie, de excepție de la principiul executării din oficiu a actului administrativ și caracterizată prin urgență și că, deasemenea sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și existența pagubei iminente.
A mai arătat reclamantul că H.G. nr. 737/2010 încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, consacrat de art. 15 alin. (2) Constituția României precum și dispozițiile Legii nr. 119/2010.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare și excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României.
Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 557 din 28 ianuarie 2011, a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.
A admis cererea formulată de reclamantul E.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a suspendat executarea H.G. nr. 737/2010, până la pronunțarea instanței de fond, respectiv până la împlinirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (1) teza a 2-a Legea nr. 554/2004.
A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 1 Legea nr. 119/2010 pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor; c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular; e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari; f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor; g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă; h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.
Prin H.G. nr. 737/2010 a fost aprobată metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Potrivit art. 2 din același act normativ, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și respectând metodologia din prezenta hotărâre.
De asemenea în temeiul art. 11 și 12 din aceeași hotărâre de guvern, pensiile de serviciu care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr. 119/2010 și de prezenta hotărâre, iar pensiile recalculate conform prevederilor Legii nr. 119/2010, precum și în baza prezentei hotărâri devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, ale cărei reglementări le sunt aplicabile.
Cu privire la excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, instanța a reținut că sunt neîntemeiate, având în vedere că executarea actului administrativ cu caracter normativ vizează aplicarea succesivă, respectiv plata drepturilor de pensie către reclamant lunar, iar nu o singură dată, nefiind finalizată aplicarea acestuia prin simpla emitere a deciziei prin care a fost recalculată această pensie.
Pe de altă parte, reclamantul a justificat calitatea procesuală activă atașând fotocopie a deciziilor de pensionare, din care rezultă calitatea acestuia invocată prin acțiunea introductivă, existând astfel o identitate între persoana reclamantului și persoana care, în raport cu disp. art. 1 și 2 Legea nr. 554/2004 se poate considera persoană vătămată în raport cu actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut că prin acțiunea de față reclamantul a invocat drept motive de nelegalitate a acestei hotărâri de govern, posibila încălcare a neretroactivității legii civile, a dreptului constituțional la asistență socială și la proprietate, în acord cu dispozițiile Convenției Europene ale Drepturilor Fundamentale ale Omului, împrejurări legate de starea de fapt și drept care aparent constituie motive serioase de nelegalitate a actului a cărui suspendare se solicită, urmând ca pe fondul cererii de anulare să fie analizate aceste susțineri.
Astfel s-a considerat ca fiind întrunită cerința unui caz temeinic justificat conform art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004, republicată.
Cu privire la existența unei pagube iminente, instanța a constatat că și această condiție este îndeplinită, având în vedere faptul că urmare a aplicării acestui act administrative, cuantumul pensiei stabilită anterior reclamantului a fost mult mai scăzut, fiind lipsit pentru viitor de drepturile bănești esențiale pentru asigurarea traiului acestuia.
Având în vedere soluția asupra cererii principale, precum și faptul că intervenția a fost formulată în interesul pârâtului, instanța a dispus respingerea cererii de intervenție în interes accesoriu formulată de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ca neîntemeiată.
2. Calea de atac exercitată în cauză
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs al recurentului Guvernul României se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că judecătorul care a pronunțat fondul a fost eliberat din funcție la data de 8 aprilie 2011 iar hotărârea a fost redactată la data de 17 mai 2011, încălcându-se astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..
Recurentul Guvernul României a mai criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal au fost respinse excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantului.
Pe fond, recurentul a arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.
în ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticile vizează greșita soluționare a cererii de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru că acest minister este inițiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cererii reclamantului, acest recurent a arătat că, în privința cazului bine justificat, Decizia nr. 871/2010 a Curții Constituționale a stabilit că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale, iar H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar reclamantul nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr. 119/2010.
II.Considerentele înaltei Curți asupra recursurilor.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate și vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
H.G. nr. 737/2010 stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010, înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010.
în ceea ce privește cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, recurenții urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi.
Nu se poate reține o încălcare a art. 14 Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.
Desigur nu se poate reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate.
în ceea ce privește paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, s-a apreciat că în speță nu erau întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a modificat hotărârea atacată în sensul că a respins cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4267/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4253/2011. Contencios → |
|---|
