ICCJ. Decizia nr. 4314/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 1151/57/2010, reclamantele M.C., D.M., S.C.V., O.E., T.S., C.E., F.E., M.E., V.M.S., O.M., S.V.E., B.S., K.D., B.V., M.O., O.D., M.D., C.A., V.F.V., B.M. și O.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de calcul a categoriilor de pensii prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acordate prin legi speciale, precum și anularea acestei hotărâri.
în motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au făcut parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, beneficiind de pensii de serviciu potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, iar prin H.G. nr. 737/2010 aceste pensii urmează să fie recalculate, cuantumul lor fiind mult diminuat.
S-a mai arătat că, deși hotărârea a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010, supusă controlului de constituționalitate, dreptul acestora la pensia de serviciu, instituită în virtutea statutului lor profesional, este reglementat nu numai de legislația internă ci și de dispozițiile CEDO, prioritare în raport de dreptul intern.
Recalcularea pensiilor speciale aflate în plată s-a considerat că încalcă dreptul de a beneficia de proprietatea pe care o dețin titularii, raportat la prevederile art. 1 din Protocolul 1 si art.14 din CEDO, fiind invocate hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Buchen c/a Republicii Cehia, Andrejeva c/a Letonie, Gaygusuz c/a Austriei, precum și principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.
De asemenea, recalcularea pensiei potrivit noilor criterii este apreciată ca echivalând cu o expropriere, în cauza Muller c/a Austriei reținându-se de CEDO că reducerea substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României s-au invocat excepțiile nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului aferent, a prematurității acțiunii introduse în aceiași zi cu depunerea plângerii prealabile raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor deoarece nu au făcut dovada drepturilor existente, vătămate prin actul contestat.
S-a mai invocat și excepția lipsei de interes a reclamantelor întrucât actul administrativ a fost executat material, a intrat în circuitul civil, iar prezenta cerere nu asigură un folos practic.
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus o cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României justificată de calitatea sa de contrasemnatar al actului normativ, invocând excepția netimbrării acțiunii și solicitând respingerea cererilor de suspendare și de anulare a hotărârii.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința nr. 237/F/CA din 12 octombrie2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins acțiunea privind suspendarea și anularea H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanți.
Asupra excepțiilor invocate de pârât și intervenient instanța s-a pronunțat prin practicaua prezentei hotărâri în sensul respingerii lor.
Raportat la motivele acțiunii deduse judecății, instanța a reținut că reclamanții contestă, în fapt, însăși măsura recalculării pensiilor de serviciu aflate în plată aprobată prin legea cadru, nefiind adus nici un argument cu privire la modalitatea în care metodologia aprobată prin actul Guvernului ar fi neconformă cu actul superior sau cu dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu protocoalele aferente.
Legea 119/2010 a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituțională constatând că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
De altfel instanța de contencios constituțional este singura competentă pentru a stabili concordanța unor norme infraconstituționale cu actul normativ fundamental.
Sub acest aspect nu a putut fi primită critica reclamanților potrivit căreia dispozițiile H.G. 737/2010 încalcă dispozițiile art. 15 din Constituție, în condițiile în care o hotărâre de guvern nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, ea fiind dată pentru punerea în aplicare a Legii 119/2010.
Față de cererea de suspendare a executării hotărârii de guvern, instanța a reținut că dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea solicitării suspendării actului administrativ în măsura dovedirii cerințelor prevăzute de art. 14 din aceeași lege, respectiv, existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
S-a mai reținut că dacă condiția prejudiciului material viitor și previzibil, așa cum este definit de art. 2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ poate fi apreciată ca întrunită sub aspectul diminuării cuantumului pensiei încasate de la Casa Județeană de Pensii în urma recalculării, în actualul context economic al țării, în privința cazului bine justificat, reclamanții nu au dovedit împrejurările legate de starea de fapt și de drept, prevăzute la art. 2 lit. t) care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului de aprobare a metodologiei în raport de actul de bază.
A concluzionat Curtea, că H.G. nr. 737/2010 ca și act normativ dat în executarea Legii nr. 119/2010 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în limitele acestei legi, iar reclamanții nu au justificat vătămarea produsă distinct prin actul metodologic, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, vătămarea suferită prin măsura recalculării pensiilor aprobată prin legea cadru neputând fi analizată în acest cadru procesual, în temeiul art. 18 raportat la art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de anulare și de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
în motivarea căii de atac s-au arătat în esență următoarele:
- în mod nefondat s-a reținut în motivarea sentinței recurate faptul că "reclamanți nu au adus nici un argument cu privire la modalitatea în care metodologia aprobată prin actul Guvernului ar fi neconformă cu dispozițiile Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu protocoale aferente".
Se arată că prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile scrise s-a invocat faptul că prin actul contestat se încalcă normele și jurisprudența CEDO care ocrotesc dreptul fundamental la pensia stabilită prin legea în vigoare la data pensionării.
Se mai arată că prima instanță a reținut în mod nefondat și faptul că, în raport de considerentele Curții Constituționale în decizia privind obiecția de neconstituționalitate a Legii privind unele măsuri în domeniul pensiilor, nu se poate constata o încălcare distinctă a prevederilor CEDO și a protocoalelor adiționale de către actul administrativ contestat, prin trimitere la jurisprudența instanței europene.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.
De altfel Consiliul Legislativ a avizat favorabil Hotărârea a cărei suspendare se solicită, la data de 19 iulie 2010, iar prevederile Legii nr. 119/2010 care au determinat emiterea H.G. nr. 737/2010 au fost considerate constituționale prin Deciziile nr. 871 și 873 din 25 iunie 2010 ale Curții Constituționale, astfel încât, în cauză nu s-a probat existența unui caz "bine justificat" în înțelesul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Argumentele prezentate de recurenți în motivarea cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010 reprezintă de fapt critici formulate cu privire la dispozițiile Legii nr. 119/2010, despre care au arătat că nu putea modifica pensii aflate în plată, stabilite printr-un act normativ anterior - Legea nr. 567/2004, decât cu încălcarea principiului neretroactivității, a drepturilor câștigate de beneficiarii unui sistem ocupațional de pensii, a art. 1 Protocol 1 CEDO, a principiului proporționalității și nediscriminării.
Or dispozițiile Legii nr. 119/2010 în temeiul căreia s-a emis H.G. nr. 737/2010, au făcut deja obiectul unor excepții de neconstituționalitate, respinse prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, care a considerat că sunt neîntemeiate criticile ce vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44,art. 47,art. 53,art. 135 alin. (2) lit. f) și art. 20 din Constituție , prin raportare la Primul Protocol adițional CEDO (art. 1) , Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17,art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1) Carta Drepturilor Fundamentale UE [art. 1 , art. 17 alin. (1), art. 25,art. 34 alin. (1) și art. 52 alin. (1)].
De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, constatându-se în schimb neconstituționalitatea art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba de pensiile de serviciu al judecătorilor, procurorilor, respectiv magistraților - asistenți ai Curții Constituționale).
In cuprinsul acestor Decizii instanța constituțională a analizat compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu principiile de drept național și comunitar invocate de recurenți, astfel că ținând cont de ierarhia și atribuțiile instanțelor de judecată, așa cum acestea au fost reglementate în sistemul juridic românesc prin art. 146 lit. a), 147 alin. (4 din Constituție, Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 303/2004, înalta Curte constată că nu se poate substitui și nu poate pronunța soluții contrare în probleme de drept ce au format obiectul cercetării judecătorești de către Curtea Constituțională .
Prin urmare, se observă că instanța constituțională a considerat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor , care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu încalcă principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2), al neretroactivității legii, luând în considerare componentele pensiei de serviciu reglementată prin lege specială pentru o anumită categorie profesională, respectiv pensia contributivă , care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat și suplimentul care depășește acest cuantum și se suportă din bugetul de stat.
A constatat Curtea Constituțională că acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul pensiilor și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, așa cum este reglementat de art. 47 alin. (2) Constituție, din rațiuni suficient de puternice cum ar fi criza economică, pensiile speciale putând fi eliminate.
în Decizia nr. 873/2010 instanța constituțională a clarificat conceptul de "drepturi câștigate" precizând că acestea pot cuprinde numai prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, care nu le-a afectat în nici un fel și așa cum a arătat și în Decizia nr. 458/2003 a statuat că " o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul vechii legi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Pe baza celor două componente ale pensiei de serviciu, ținând cont de împrejurarea că suplimentul din partea statului se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pe viitor a acestei componente nu încalcă art. 1 din Protocolul 1 adițional CEDO, în cauza Muller contra Austriei -1972, instanța europeană subliniind că acest text nu poate fi interpretat în sensul garantării numai anumit cuantum al pensiei, ci numai a dreptului la pensie, de care intimata nu a fost privată (cauza Bechen v.Cehia 2006, Kjartan Asmundsson v. Islanda).
Nu se poate reține nici încălcarea principiului proporționalității, având în vedere interesul general, reprezentant de necesitatea menținerii echilibrului bugetar, a respectării angajamentelor asumate de statul român prin semnarea acordurilor de împrumut cu organisme financiare internaționale, în condițiile adâncirii crizei economice în 2010 (situații expuse de Guvern în justificarea adoptării Legii nr. 119/2010) și interesul particular, reprezentat de menținerea pensiei de serviciu acordată în considerarea unui anumit statut social al unei categorii profesionale, se constată că măsurile adoptate prin Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 nu rup echilibrul celor două categorii de interese, întrucât nu se restrânge dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, ci se reglementează o metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, prin algoritmul folosit de legea cadru în materie de pensii - Legea nr. 19/2000, fără a fi atinsă partea contributivă, efectul producându-se numai în privința suplimentului plătit de la bugetul de stat, asupra căruia statul poate dispune modificări, în funcție de condițiile economico - sociale și politica fiscală de la un moment dat.
Constatând că hotărârea atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4373/2011. Contencios → |
|---|
