ICCJ. Decizia nr. 432/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.432/2011
Dosar nr. 125/54/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia Pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să emită şi să comunice Decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 66/N/2002, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
In motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către O.A., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 66/N/2002 situat în Craiova.
S-a arătat că Dispoziţia nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 a rămas definitivă şi a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12915/CC, însă nu a fost soluţionat până la această dată.
Reclamanta a mai arătat că Secretariatul Comisiei Centrale trebuia să analizeze dosarul şi constatând că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, să transmită dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
A susţinut reclamanta că nesoluţionarea dosarului după trecerea unei perioade de 5 ani de la emiterea Dispoziţiei nr. 2822/2006 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Referitor la pârâta A.N.R.P., reclamanta a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în cadrul său a fost înfiinţată Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi asigură şi Secretariatul Comisiei Centrale.
Consideră că autorităţile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluţionarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din CEDO care cuprinde şi durata procedurilor administrative.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 2915/CC şi a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură.
In ceea ce priveşte emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu poate fi reţinut întrucât în temeiul dispoziţiilor HG nr. 527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societăţile de evaluatori sau evaluatorii şi anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de evaluare, acesta variind în funcţie de obiectul evaluării, respectiv 30 de zile pentru teren şi 45 de zile pentru teren şi construcţie demolată. Intre data evaluării şi emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptăţite, care pot formula obiecţiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă şi să comunice răspunsul la acestea.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. arătând că atribuţiile sale sunt prevăzute de art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin sentinţa nr. 127 din 12 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta O.A. prin procurator B.G., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001, Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A obligat pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor să emită reclamantei Decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziţiei nr. 2822 din 23 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova.
A respins acţiunea faţă de pârâta A.N.R.P. şi capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova.
Prin dispoziţia nr. 2822 din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul mai sus precizat, reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 23 februarie 2006 conform adresei nr. R 1143 din 09 noiembrie 2009 a Instituţiei Prefectului judeţului Olt, fiind înregistrat sub nr. 9026/CC.
Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor reclamantei a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind înregistrat la acesta sub nr. 12915/CC din 02 mai 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea 554/2004, obligaţie ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.
Ca urmare, prima instanţă a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
In consecinţă, a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparţinut reclamantului.
In acest sens s-a mai reţinut că termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei, iar împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
A fost respinsă acţiunea reclamantei faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, avându-se în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, obligaţia legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi cea anterioară şi subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, a fost reţinută ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins cererea de obligare la daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
De asemenea, s-a apreciat neîntemeiat şi capătul de cerere prin care se solicită fixarea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Lege 554/2004 ce stabilesc legal termenul în care autoritatea publică ce este obligată să încheie un act administrativ trebuie să aducă la îndeplinire această obligaţie.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind şi etapa evaluării, etapă condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/ 2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligaţii într-un termen de 30 de zile.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziţia Primarului Municipiului Craiova datează din 23 ianuarie 2006 şi nici până în prezent nu a fost emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
In mod corect, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat recurentul-pârât să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Criticile care vizează această soluţie sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menţionate anterior are ca atribuţie doar verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.
Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putinţă de tăgadă obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
Prin urmare, sentinţa recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel că nu pot fi reţinute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinţei nr. 127 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4311/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4377/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
