ICCJ. Decizia nr. 4385/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4385/2011
Dosar nr. 6308/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.E.C., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitat să se constate că a depus în termen legal toate actele necesare, organelor abilitate din care rezultă că îndeplineşte cerinţele pentru obţinerea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, precum şi obligarea pârâţilor la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat, conform Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi la acordarea de daune interese în valoare de 40.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deşi, este membru al Asociaţiei 21 Decembrie 1989 a Răniţilor şi Urmaşilor Eroi Martiri Reşiţa, iar în anul 1996 a depus dosarul la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în vederea obţinerii şi atestării calităţii sale de revoluţionar, dosarul său fiind avizat la data de 22.01.2009 , de către Comisia din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (Comisia S.S.P.R.), totuşi în şedinţa C.P.R.D. din data de 22 septembrie 2009, aceasta a respins avizarea pe motiv "că nu se regăseşte în decret prezidenţial".
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, stabilită conform prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 şi excepţia prematurităţii introducerii cererii. Pe fond solicitând respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată şi nemotivată.
Prin sentinţa nr. 4620 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile privind lipsa procedurii prealabile, inadmisibilităţii acţiunii, prematurităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiate.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâţilor Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, la repararea pagubei cauzată reclamantei P.E.K., şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la eliberarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că excepţia lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilităţii acţiunii sunt neîntemeiate, întrucât, în cauză, este vorba de o procedura specială, de control parlamentar stabilită prin art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi nu o procedură administrativă, care, în condiţiile art. 21 alin. (4) din Constituţia României este facultativă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prima instanţă a apreciat că şi aceasta este neîntemeiată, având în vedere că această autoritate semnează certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor interese în valoare de 40.000 lei, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxă de timbru, astfel încât ,în consecinţă, acest capăt de cerere a fost anulat.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, deşi în urma verificărilor efectuate, Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a avizat favorabil dosarul reclamantei, transmiţându-l Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu propunerea de acordare favorabilă a avizului, totuşi aceasta din urmă însă, nu a avizat calitatea solicitată de reclamantă considerând că dosarul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Legea n. 341/2004 pentru preschimbarea calităţii de Remarcat prin fapte Deosebite în Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta nu a administrat niciun fel de probe din care să rezulte temeinicia pretenţiilor sale şi nici nu a făcut dovada existenţei unui refuz nejustificat al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în soluţionarea favorabilă a cererii sale.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta P.E.C.
În motivarea cererii de recurs, se arată, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei unui refuz nejustificat al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în soluţionarea cererii de preschimbare, întrucât acesta, deşi are dosarul de preschimbare complet şi admis e Comisia S.S.P.R., totuşi nu avizează lista cu propuneri înaintată de către S.S.P.R.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit Legii nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor de revoluţionar, cu avizul comisiei parlamentare, va elibera noul tip de certificat şi va face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea unuia dintre titlurile prevăzute la art. 3 din lege.
Prin art. 3 alin. (2) se stabileşte că „Pentru cinstirea memoriei celor care si-au jertfit viaţa si in semn de gratitudine fata de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: a) Erou - Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătura cu aceasta; b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989;c) Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifica.
Insă conform art. 3 alin. (3) din aceeaşi lege în semn de recunoştinţă faţă de persoanele care au dobândit titlurile prevăzute la alin. (1), Preşedintele României poate conferi acestora Ordinul "Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/1996 privind instituirea Ordinului "Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", precum si alte ordine si medalii, potrivit Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările si completările ulterioare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să fie obligaţi să-i elibereze certificatul doveditor a calităţii de revoluţionar, preschimbat, invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererii adresate pârâţilor, în acest sens.
Având un astfel de obiect, acţiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa sesizată poate dispune, în cazul admiterii acţiunii, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat şi repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea reclamatei ca neîntemeiată, atâta vreme cât în urma analizei dosarului reclamantei, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru preschimbarea calităţii de Remarcat prin Fapte Deosebite în Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 prevăzute de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, iar reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte temeinicia susţinerilor sale.
Întrucât refuzul soluţionării cererii reclamantei nu are un caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a respins cererea pentru că nu întruneşte cerinţele art. 1 raportat la art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. ( 1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.E.K. împotriva sentinţei nr. 4620 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4381/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4392/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
