ICCJ. Decizia nr. 4418/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4418/2011
Dosar nr. 793/54/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 500 din 10 noiembrie 2010, pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii R.C.C., R.D. şi G.E., împotriva pârâtului Guvernul României şi intervenientului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin care au solicitat anularea în parte a H.G. nr. 973/2002, precum şi a H.G. nr. 1799/2006, în care se face o rectificare cu privire la denumirea terenului ce a fost luat în mod abuziv de stat, respectiv drum forestier.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond s-a raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 ce reglementează condiţiile promovării unei acţiuni în contencios administrativ, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. p) din acelaşi act normativ, prin care legiuitorul explică semnificaţia sintagmei „interes legitim privat".
În acest context, s-a constatat că reclamanţii au justificat interesul privat prin depunerea certificatului de moştenitor, însă pentru a se considera vătămat interesul lor legitim, trebuie verificat dacă prin H.G. nr. 973/2002 atacată se încalcă un eventual drept de proprietate al reclamanţilor, condiţie prealabilă ce trebuie îndeplinită anterior verificării legalităţii actului administrativ atacat în raport de dispoziţiile Legii nr. 213/1998.
S-a reţinut astfel că, potrivit Anexei la Legea nr. 213/1998, în domeniul public local al comunelor sunt incluse drumurile comunale, vicinale şi străzile.
La Anexa nr. 42 din H.G. 973/2002 ce cuprinde inventarul ajunurilor care aparţin domeniului public al comunei L., figurează Drumul V.N.
Prin hotărârea consiliului local din 2006 s-a aprobat modificarea denumirii drumului vicinal în drum forestier, fără a fi modificate alte elemente cu privire la acest drum.
Din conţinutul adresei din 14 iunie 2010 emisă de Primăria Comunei L., rezultă că acest drum vicinal a fost dintotdeauna drum de acces în comuna L., ceea ce demonstrează că a fost utilizat cu această destinaţie, fiind stipulat, de altfel, în nota de fundamentare a hotărârii de guvern că nu există litigii cu privire la imobilele care urmează să fie incluse în Anexa nr. 42 din H.G. nr. 973/2002.
S-a constatat că la emiterea H.G. nr. 973/2002 au fost avute în vedere înscrisurile oficiale comunicate de către Comuna L., printre care şi schiţa cadastrală aflată la dosarul cauzei, precum şi hotărârea consiliului local din 2006 coroborat cu hotărârea consiliului local din 1999, care atestă faptul că drumul vicinal nu a suferit modificări în ceea ce priveşte amplasamentul.
În acelaşi sens au fost şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în care s-a menţionat că traseul drumului de pe harta cadastrală trece pe marginea proprietăţilor din zonă, traseul actual fiind însă deviat, trecând prin terenurile particulare.
Coroborând înscrisurile depuse în cauză, cu menţiunile raportului de expertiză efectuat cu ocazia primului ciclu procesual, instanţa a reţinut că nu este vătămat interesul legitim al reclamanţilor prin includerea din Anexa nr. 42 la H.G. 973/2002.
Astfel, imobilul înscris în anexă nu este suprapus peste terenul aflat în certificatul de moştenitor invocat de către reclamanţi, fapt relevat de schiţele cadastrale depuse atât în rejudecare cât şi cu ocazia efectuării raportului de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs R.C.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, fără să se menţioneze care este titlul de proprietate al Statului, dacă bunul a fost sau nu în proprietatea comunei L. De asemenea se precizează în recurs că nu s-a făcut dovada s-a făcut dovada cum au intrat bunurile în proprietatea comunei şi la ce dată.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Din examinarea actelor dosarului şi în raport de motivele de recurs, se desprinde cu claritate faptul că instanţa fondului a reţinut doar faptul că drumul forestier de interes local nu afectează proprietatea recurentului.
Raportul de expertiză efectuat în cauză nu este concludent întrucât a infirmat cele reţinute de instanţă, precizându-se că în conformitate cu H.G. nr. 973/2002 Anexa nr. 2, actualul drum forestier trece prin terenuri particulare, inclusiv prin cel al recurenţilor.
Instanţa de fond în raport de aceste concluzii ar fi trebuit să solicite un supliment la acest raport, sau o nouă expertiză care să lămurească situaţia drumului în discuţie, respectiv dacă trece prin terenuri particulare, inclusiv prin cel al recurentului pentru a nu exista dubii referitor la traversarea terenului acestuia.
Faţă de aceste considerente se impune casarea cu trimitere a cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se lămuri acest aspect esenţial şi pentru a se dispune orice probe care sunt necesare pentru lămurirea situaţiei de fapt şi de drept.
Se va admite recursul declarat de R.C.C. şi se va casa sentinţa atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.C.C. împotriva sentinţei nr. 500 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4414/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4419/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
